понедельник, 23 мая 2011 г.

Aviz la teza de doctor în istorie a lui Victor Stepaniuc. 11.06.2007.


                                               AVIZ
                        la  teza de doctor în ştiinţe istorice cu tema
„Statalitatea poporului moldovenesc: aspecte istorico-juridice”
           (autorul Victor Stepaniuc), specialitatea: 07.00.01.- Istoria Moldovei.

Importanţa unei cercetări în domeniul ştiinţelor sociale este determinată, în primul rând, de racordare a efortului investigativ la practica socială, respectiv, de reuşită, în căutarea şi oferirea unor răspunsuri la contradicţiile  stringente ale timpului. Tocmai în acest aspect prezintă interes deosebit lucrarea “Statalitatea poporului moldovenesc: aspecte istorico-juridice”  propusă în calitate de teza de doctor în ştiinţe istorice a dlui Victor Stepaniuc, în care se încearcă analiza problemelor, legate cu diferite aspecte istorice şi juridice ale statalităţii poporului moldovenesc. La baza investigaţiilor sunt puse documente publicate, memorii ale participanţilor la evenimente, informaţii din presă. Prin toate acestea lucrarea competitorului contribuie la întărirea statalităţii Moldovei.
Lucrarea este constituită din Introducere,  4 Capitole, Încheiere, Referinţe bibliografice, Rezumate în limbile engleză şi rusă.
Introducerea tezei conţine o analiză largă a istoriografiei problemei, a surselor analizate şi de asemenea formularea scopurilor şi obiectivelor cercetării.
În capitolul I, intitulat „Situaţia geopolitică a Moldovei de Est (1812-1917)” este prezentat statutul politic Moldovei estice, numite de autorităţile ruseşte cu un nume colonial „Basarabia”. Se efectuează cercetarea genezei şi dezvoltării mişcării de eliberare naţională. Este arătată influenţa revoluţiilor  ruseşti asupra mişcării naţionale moldoveneşti.
În Capitolul II „Realizarea drepturilor poporului moldovenesc la autodeterminare naţional-statală: Prima republică moldovenească” sunt analizate premisele creării şi evoluţia social-politică a RDM, ocuparea militară a RDM, aspecte ale politicii interne şi externe ale statutului Basarabiei în componenţa României. Este descris şi procesul de creare şi existenţă a RASSM în cadrul Ucrainei.
În Capitolul III „Instaurarea unei noi statalităţi – sovietice: a doua Republica Moldovenească” este studiat statutul RSSM în cadrul URSS, care putea numit suveranitate limitată. Sunt cercetate procesele care au dus la crearea Moldovei Suverane şi scindării ei teritoriale.
În Capitolul IV „Moldova contemporană – stat suveran şi independent: a treia republică moldovenească” sunt supuse analizei ştiinţifice critice Declaraţia de Independenţa, consecinţele Pactului Molotov-Ribbentrop şi Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.
În Încheiere se face o generalizare a concluziilor, făcute pe parcursul lucrării. În Recomandările, incluse în componenţa acestui compartiment, sunt prezentate propuneri ale autorului pentru soluţionarea problemelor de ordin politic şi istoric, care există în Moldova actuală.
Lucrare nu este lipsită şi de unele neajunsuri, lichidarea cărora, credem noi, va îmbunătăţi considerabil conţinutul lucrării şi va spori potenţialul ei ştiinţific, va ridica interesul faţă de teza din partea savanţilor şi a tuturor, care se interesează cu istoria noastră modernă şi, mai ales, contemporană.
1. Pe forzaţul lucrării sunt indicate în mod următor cuvinte: Universitatea Liberă Internaţională din Moldova; Departamentul Istorie şi Relaţii Internaţionale; Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova; Institutul de Istorie, Stat şi Drept. De clarificat, care instituţii trebuie să fie aici indicate.
2. Ibidem. Este scris – Chişinău – 2006. Astăzi noi trăim în anul 2007.
3. P.5. Sunt indicate „Referinţe bibliografice”, iar mai departe – „Bibliografie”. Propunem să fie scris: „Referinţe” şi „Bibliografie”.
4. P.7.al.1. De indicat provenienţa termenului „Basarabia”.
5. Ibidem. Dacă, cum face autorul, se scrie că Moldova din stânga Prutului a fost „rebotezată colonial” (adică aşa-zisa Basarabia), atunci trebuie de spus nu despre întrare în componenţa Imperiului Rus, dar de ocupaţia militară rusească, cum acest lucru face, spre exemplu, V.Stati, care numeşte Moldova de Est drept „jertva expansionismului rus”, „teritoriul anexat de Rusia” ş.a.(a se vedea, spre exemplu, В.Стати. История Молдовы. Кшн., 2003, с.232-233.). Necesitatea acestui lucru devine tot mai evidentă, dacă luăm în considerare, că autorul în acelaş alineat scrie despre urmările Păcii de la Bucureşti, încheiate la 16.05.1812 între Rusia şi Turcia – „Împărţirea Moldovei între aceste două imperii coloniale a dus la dispariţia Moldovei istorice şi a fost, şi rămîne una dintre cele mai mari tragedii ale poporului moldovenesc”.
6. De introdus în teza şi de comentat opinia lui A.Lazarev, expusă în cartea lui „Молдавская советская государственность и бессарабский вопрос», Кишинев, Картя Молдовеняскэ, 1974, с.103-104 şi anume: în pofida faptului, că întrarea Moldovei de Est în componenţa Rusiei a avut cea mai benefică influenţa asupra istoriei şi soartei Moldovei în continuare – cu toate acestea divizarea economiei naţionale a ţării şi a poporului în două părţi este greu de ataşa la factori pozitivi.
7. P.9.al.3. La citat despre grupări la care a fost divizată boierimea – de pus referinţa.
8. P.10., al.1. „Potrivit „Aşezământului obrazovaniei oblastei Basarabiei” – de indicat, când a fost adoptat acest document, cine l-a semnat.
9. P.11., al.2. După denumirea prescurtată a documentului – „Alcătuirea ponturilor...” lipseşte referinţa.
10. P.12. Referindu-se la traducerea hrisovului de către P.Kuniţki – de pus referinţa.
11. P.12. La sfărşitul aceluiaşi alineat, unde se scrie despre alte ediţii ale acestui document – se cere încă o referinţa.
12. P.13., al.2. La textul privind integritatea Moldovei după 1812 – de pus  referinţă.
13. Ultimul alineat. Se scrie despre înfiinţarea Mitropoliei a Moldovei sub conducerea lui G.Bănulescu-Bodoni, care cuprinde episcopiile din Tiraspol şi Dubăsari. Unde referinţa?
14. Despre conflictul boierilor moldoveni cu I.Garting, guvernatorul „Basarabiei” se spune pe p.9., iar pe urmă se repetă pe p.14. mai detaliat. Credem, că despre acest conflict trebuie de menţionat în teza numai odată, că să nu comitem repetări.
15. Citate în textul paragrafului ocupă foarte mult loc, dar fără analiza respectivă a faptelor.
16. În paragraful 1.1. „Basarabia în componenţa Imperiului Rus” lipseşte analiza  statutului Moldovei în perioada anilor 1812-1917, şi anume: a celuia din 2 februarie 1813, crearea instituţiei de „namestnik” (1816), a statutelor Moldovei, aprobate în 1818 şi 1828 (regiunea Basarabeană), în 1873 (Gubernia Basarabeană). De aceea propunem autorului, ca acest paragraf să fie scris din nou cu includerea ideilor menţionate.
17. P.17. al.3.  Guvernatorul Basarabiei Fiodorov este indicat fără nume (ori măcar iniţiale).
18. P.18. Se vorbeşte despre faptul, că „boierii visau unirea cu Moldova” de peste Prut, adică Renaşterea Statului Moldovenesc” (în anii ’1860). Nu trebuie de uitat, că Moldova de peste Prut era deja unită cu Muntenia într-un stat  şi această „Renaştere” ar putea însemna unirea cu România. Trebuie de asemenea de explicat, că dorinţa de a se uni cu România s-a slăbit simţitor după începutul muntenizării Moldovei de Vest şi eşecul protestului moldovenilor contra acestui proces în urma împuşcării demonstraţiei lor la 3 aprilie 1866 (Iaşi).
20. P.19.alin.3. Colonelul Nordberg, şeful direcţiei guberniale de jandarmerie, este indicat fără nume.
21. P.19.alin.4. Viceministru de interne ale Rusiei Beleţki şi ultimul guvernator al Basarabiei Voronovici sunt date fără nume.
22. PP.19-20. Nu se respectă cronologia evenimentelor: după revoluţia din 1905-1907 se trece la anul 1916 şi apoi iar se revine la anul 1906. Nu este clar, ce legătură are lucrarea lui A.Mateevici, scrisă în 1906 „Lupta moldovenilor pentru drepturi, Unirea culturală, Alegerile...” cu ideea de autodeterminare a „Basarabiei”. Unirea culturală – cu cine? Şi dacă „unirea culturală”, atunci ce fel de autodeterminare?
23. P.20. Alin.4. Trebuie de făcut o redactare lingvistică mai serioasă – în text „Opera de scuturare a asupririi naţionale străine”.
24. PP.20-21. Nu e clar, cum în procesul dezvoltării mişcării naţionale apare Partidul Naţional Moldovenesc (PNM)? Cine a fost liderul acestui partid, când şi în ce condiţii acest partid a fost înfiinţat?
25. P.21. Al.1. Se menţionează, că PNM  a obţinut un număr foarte mic de voturi la alegerile în Adunarea Constituantă a Rusiei. Cât concret? Când s-au desfăşurat alegerile? Care au fost rezultatele lor generale?
26. Ibidem. Organizarea „actului politic principal”, adică Congresul ostaşilor moldoveni – se menţionează, că are loc în 1917. Când anume, cine erau organizatorii, unde s-a desfăşurat?
27. PP.19-22. Nu e clar, de ce ideea de autonomie şi autodeterminare este explicată, bazându-se pe documentele anului 1906, în continuare prin crearea PNM  în 1917, apoi autorul din nou revine la a.1906, iar la sfârşit – din nou la 1917. Unde cronologia evenimentelor?
28. P.22. Este citat ziarul „Cuvânt moldovenesc”. Când această publicaţie a fost înfiinţată, cine era redactor-şef şi unde ea se edita?
29. PP.22-24. Nu se spune nimic despre urmările revoluţiei în regiune: 1)izgonirea ultimului guvernator ţarist; 2) crearea instituţiei de comisari guberniali şi că comisar gubernial al „Basarabiei” este numit C.Mimi; 3) despre crearea structurilor de putere locală în „Basarabia”. De aceea nu e clar, cum pe p.24, alin.4. apare „comisar gubernial C.Mimi”.
30.P.25., al.1. Se menţionează despre ziarul „Свободная Бессарабия”. Unde se edita el, cine era redactor-şef, organul cărui partid ori organizaţii politice era el?
31. P.26. al.4.- p.27.al.2. Se vorbeşte despre influenţa revoluţiilor (adică a cei din Februarie şi cei din Octombrie) din Rusia asupra situaţiei în „Basarabia”, dar se aduce exemplul influenţei numai a cei din Octombrie şi pe urmă se face trecerea la Congresul Sovietului Frontului Român, care s-a desfăşurat în mai 1917. Cum revoluţia din Octombrie putea influenţa la un eveniment din mai 1917? Trebuie de indicat data concretă a acestui Congres, unde el s-a desfăşurat şi de explicat, de ce anume acest Congres este arătat în teză după revoluţia din octombrie 1917. Dacă este vorba de revoluţia din februarie 1917, atunci trebuie de arătat influenţa şi acestui eveniment.
32. P.29.al.2. Citat din V.Lenin, ca argumentare teoretică a paragrafului, trebuie să fie plasat la începutul paragrafului dat, şi nu la mijlocul lui.
33. P.29, al.3. După prezentarea documentelor privind mişcarea naţională în regiune iar se face referire la revoluţiile ruse. Propunem, ca acest subiect să fie transferat la p.26.
34. P.30.al.1. De indicat numele la liderii sovietelor – Meleşin şi Venedictov.
35. P.30.al.2. Se zice, că Partidul Social-Revoluţionar (eserii) au câştigat alegerile din noiembrie 1917 în Adunarea Constituantă a Rusiei. Teza este consacrată evenimentelor din Moldova. Deaceea trebuie neapărat de prezentat rezultatele alegerilor şi în „Basarabia”.
36. PP.35-36. Se povesteşte despre deschiderea la 21 noiembrie 1917 a Sfatului Ţării şi începutul activităţii lui, şi pe urmă din considerente necunoscute se face trecerea la Adunarea preoţimii şi a mirenilor (19-25 martie 1917). De ce? Ce a fost mai înainte?
37. P.35.Ultimul alineat. Se menţionează despre prerogativele Sfatului Ţării, dar nu se spune concret, ce anume de prerogative avea acest organ al puterii, de ce despre existenţa acestor prerogative se menţionează numai prin două cuvinte şi numai după comentariile lui A.Boldur.
38. Despre deschiderea Sfatului Ţării la 21 noiembrie 1917 se menţionează în două locuri – p.35, al.2, şi p.37.al.2.
39. Acelaşi lucru se referă şi la Declaraţia privind proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti (RDM) la 2 decembrie 1917 – p.36.al.3, p.37.al.3. De ce? Analiza acestui document trebuie să fie unită în text.
40. PP.37-41.Autorul nu scrie, că Sfatul Ţării niciodată nu a recunoscut venirea bolşevicilor la putere la Petrograd. În acelaşi timp în Declaraţia Sfatului Ţării din 2 decembrie 1917, care este citată şi de autor, acest lucru este arătat: „în centrul Republicii Ruse lipseşte puterea”, „în toată republică domină anarhia” (a se vedea: А.Сурилов., Н.Стратулат. О национально-государственном самоопределении молдавского народа, Кшн., 1967, с.37). Ţinând cont de aceasta, se poate de spus cu toată fermitate, că Republica Federativă Rusă, care este menţionată în acest document, este Republica a lui Kerenski, şi nu a lui V.Lenin. Autorul nu stipulează în teza şi faptul, că Guvernul bolşevic în frunte cu Lenin a trimis la 6 decembrie 1917 la Chişinău o delegaţie  (Kuib şi Simonov), care a recunoscut faptul creării RDM fără a comenta faptul, că Sfatul Ţării nu a acceptat pe bolşevici. Prin aceasta se poate de spus, că Guvernul lui Lenin a recunoscut, cel puţin de-facto, independenţa RDM de Rusia. Acest lucru devine şi mai evident, mai ales prin faptul, că istoricii nu au găsit nici un document, care confirmă recunoaşterea de către Sfatul Ţării a Guvernului lui Lenin. Ba mai mult, autorul parţial singur recunoaşte acest fapt (p.41) (se vorbeşte, că bolşevicii aşteptau recunoaşterea această de la Sfatul Ţării, dar nu se zice, că aceasta a fost adoptată).
41. P.39. al.2. Constituţia Republicii Moldova a fost adoptată nu la 27, ci la 29 iulie 1994.
42. P.41. De ce sunt prezentate rezultatele votării în Adunare Constituantă numai pentru Partidul Naţional Moldovenesc? Unde rezultate generale ale alegerilor ?
43. P.42. Nu se menţionează despre formarea primului Guvern (Sfatul Directorilor Generali) al RDM în frunte cu P.Erhan. Când a fost format Guvernul, în care condiţii, cine erau membrii Guvernului acesta, care erau obligaţiile şi drepturile acestuia? Sfatul Directorilor Generali (SDG), în componenţa căruia întrau Directorate,  în frunte cu P.Erhan apare  întâmplător şi numai pe p.42, al.4. şi p.59, al.1. fără orice comentarii de genul sus-numit.
44. P.43., al.1. Cine, prin ce decizie, a format cohoartele moldoveneşti?
45. P.44. al.4. De ce perioada, când a activat Congresul ostaşilor moldoveni, apare numai aici?
46. P.45. al.3. Trebuie de stipulat, că data, când Sfatul Directorilor Generali a obţinut de la Sfatul Ţării permisiunea de a proceda cum va crede mai bine pentru a introduce ordine, în literatura ştiinţifică diferă – nu numai la 20 decembrie, dar şi la 22, 23, 25, şi chiar 28 decembrie 1917.
47. P.46. al.4. România nu putea să accepte propunerea germană de a  anexa „Basarabia”, cum scrie autorul, pentru că ea  avea  acest scop politic, cum scrie V.Stati, încă din 1883 (История Молдовы, с.277) şi nu a renunţat de la el.
48. P.48, al.2. Autorul arată, că Sfatul Ţării „în primele 7 zile ale lui ianuarie (adică a. 1918) era ca şi autodizolvat”, se scrie, că directorii Guvernului undeva se ascund. De ce autorul nu menţionează, că Sovietele, în frunte cu Ia.Melioşin, cum se scria şi în literatura sovietică, au săvârşit la Chişinău lovitura de stat şi au preluat puterea în mâinile sale (a se vedea, de exemplu, В.Лунгу. Политика террора и грабежа в Бессарабии. Кишинев: Картя Молдовеняскэ, 1979, с.5.). De aceea – de la cine se ascundeau deputaţii – de la armatele române, care au început întroducerea masivă a armatelor sale în „Basarabia” numai la 6 ianuarie 1918, ori de la autorităţile sovietice, care deja au preluat puterea la Chişinău?
49. P.51, al.1. La cuvintele citate ale lui A.Averescu „în martie 1918 continua ocupaţia la sud şi la nord” numaidecât se cere referinţa.
50. P.54. al.1. Se zice, că „Preşedintele Sfatului Ţării I.Inculeţ şi Preşedintele Sfatului Directorilor Generali erau învinuiţi...”- cine era preşedintele Sfatului Directorilor Generali – P.Erhan ori deja D.Ciugureanu? 
51. Ibidem. Se scrie „După cum menţionează M.Pelivan...” – numele lui Pelivan era Ion. Alt Pelivan la conducerea RDM nu s-a aflat.
52. P.55. al.1. „Conform armistiţiului de la Focşani...” – cine şi când l-a semnat?
53. P.56. al.1. În citat din Declaraţia Sfatului Ţării cu privire la crearea RDM din 2 decembrie 1917 se spune, că RDM „întră în alcătuirea Republicii Federative Democratice Ruseşti ca părtaş cu aceleeaşi drepturi”. Numaidecât trebuie de menţionat, că adoptând Declaraţia dată, membrii Sfatului Ţării, cum noi deja arătam, aveau în vedere guvernul lui Kerenski, care tot a proclamat Republică Federativă Democrată Rusă.
54. P.59, al.3.De indicat numele lui Ţâganco, preşedintele fracţiunii ţăranilor.
55. P.60.al.1. De indicat referinţa la cuvintele lui G.Buciuşcan.
56. P.60. al.2. şi p.61. al.1.Referinţe la decizia Sfatului Ţării cu privire la interpelarea lui Ţâganco.
57. P.62., al.2. Se vorbeşte despre Ministerul de Interne, având în vedere RDM. Ministerele atunci nu erau. Existau directorate. (A se vedea – Statalitatea poporului moldovenesc, Chşn, 2006, p.590).
58. P.64. p.1. De pus referinţa la cuvintele lui A.Marghiloman.
59. P.66.al.2. De pus referinţa la „Actul unirii”.
60. PP.67-68.  Lipseşte analiza votării „Sfatului Ţării” din 27 martie 1918.
61. P.68.al.2. De pus referinţa după declaraţia Fracţiunii ţăranilor privind izgonirea românilor.
62.  De indicat, că termen „Basarabia” în decizia din 27 martie 1918 este ilegal şi pentru că Sfatul Ţării niciodată nu a luat hotărârea privind schimbarea denumirii RDM în Basarabia. De arătat condiţiile din decizia menţionată, în bază cărora „Basarabia” a fost inclusă condiţionat  în componenţa României.
63. P.73. al.2. De indicat, că după ce Lenin a fost de acord cu proclamarea RDM şi nerecunoaşterea de către autorităţile acesteia a puterii bolşevice în Rusia, recunoscând de-facto independenţa RDM,  Rusia sovietică a pierdut orice drept la amestec în treburile interne a RDM.
64. P.75.al.2. După propoziţia privind Brigada nr.1. Basarabeană – de introdus referinţa.
65. P.76.al.2. Se scrie, că până la 5 martie 1920 unităţile sovietice au eliberat toate  raioanele moldoveneşti din stânga Nistrului – de pus referinţa.
66. P.76.al.3. „După propunere de a convoca întrunire” – de introdus referinţa.
67. P.77. La încheierea fiecărui  alineat – de pus referinţe.
68. P.79. al.4. Textul despre votarea la 27 (nu 26, ca în text) noiembrie 1918 – de transferat în alt paragraf.
69. De explicat pe paginile tezei faptul, că România nu era sigură, dacă va păstra controlul său asupra Basarabiei. Nu în zadar, credem noi, autorităţile române au acceptat crearea în Chişinău în anii ’1920-’1930 a 6 consulate a ţărilor europene (Italiei, Poloniei, Belgiei ş.a.).
70. P.80. Nu e clar, de ce Rusia, care la  început era numită ţara imperialistă (vezi, de exemplu, p.70., al.1.), care avea colonii (a se vedea p.7.al.1.), brusc după venirea lui Lenin şi a bolşevicilor obţine dreptul la Basarabia.
71. P.80.al.3. Se scrie „faptul că Uniunea Sovietică n-a recunoscut niciodată această transmitere a Basarabiei” – Rusia sovietică, cum deja s-a menţionat, nu avea nici un drept la „Basarabia” după renunţare de la ea de către Lenin în decembrie 1917.
72. P.82.al.2. Referitor la istoria Transnistriei (a.1917) se citează din motive necunoscute scriitorul V.Beşleagă.  Persoana dată nu este savant-istoric cu lucrări în domeniul respectiv. De aceea în cazul dat nu poate fi citat. Referinţa trebuie să fie exclusă din text.
73. Ibidem. Referinţa la „Chemare” – lipseşte. De introdus aceasta.
74. P.88.al.3. Referindu-se la perioada de existenţă a RASSM, autorul scrie: „Şi-au deschis uşile primele în istoria Moldovei de Est instituţii de învăţământ superior”. În realitate prima instituţie de învăţământ superior în istoria Moldovei a fost deschisă la Chişinău în a.1915 şi purta denumire Institutul Învăţătoresc, fiind amplasat pe actuala str. Mihai Eminescu. Clădirile Institutului nu s-au păstrat. Astăzi în locul lor un restaurant şi Direcţia orăşenească a SIS.
75. Lipseşte analiza juridică a statutului RASSM în cadrul Ucrainei.
76. P.95.al.1-2. Nu se menţionează, că în nota din 26 iunie 1940 era scris, că  în „Basarabia” locuiau în mare parte ucraineni şi respectiv, nu se dă explicaţia acestui fapt.
77. P.95.al.2. Nu este clar, în baza căror documente RSSM a fost admisă în componenţa URSS de către Sovietul Suprem al acestei ţări. Ţinând cont de faptul, că pe teritoriul RSSM fără permisiunea populaţiei şi fără oricare consimţământ din partea lui erau staţionate unităţi militare sovietice, se poate cu toată fermitate de spus,  că Moldova a fost teritoriul, ocupat prin forţa militară a URSS. Această ocupaţie a fost permisă lui conform Pactului Molotov-Ribbentrop, care în 1940 era în vigoare. (acelaşi lucru – şi pe p.103, al.4.).
78. P.97.al.1. Se scrie, că teritoriul republicii atingea în 1940 34000 km.p. Nu e clar, cum teritoriul republicii s-a redus până la 33700 km.p., cunoscute în perioada sovietică. Când şi de ce Moldova a cedat şi aceste 300 km.p.
79. P.97.al.2. Nu se menţionează, de cine şi în favoarea cui au fost lezate drepturile moldovenilor în 1940.
80. P.97.al.3.  Se spune, că Prezidiul Sovietului Suprem al URSS prin decretul său din 4 noiembrie 1940 „a încălcat grosolan art.15 din Constituţia RSSM, adoptată la 10 februarie 1941”. Cum putea fi încălcată ceea, ce încă nu a fost adoptată?
81. P.99.al.2. F.Brovco este menţionat ca Preşedintele Sovietului Suprem al RSSM în 1941-1951. Trebuie de completat, că înainte de a ocupa aceasta funcţie, în perioada 2 august 1940-10 februarie 1941 el ocupa funcţia de Preşedintele Sovietului Suprem al RASSM deja inexistente.
82. De indicat faptul, că nici un Preşedinte al Sovietului Suprem al RSS Moldovenească niciodată nu a semnat Acordul cu privire la întrare în componenţa URSS. Prin această se poate de pus la îndoială teoria, că Moldova legal a fost inclusă în cadrul acestui stat.
Ideea, că semnarea acestui acord nu era obligatorie, pentru că conform Constituţiei URSS din 1936 întrarea în URSS era benevolă nu poate fi acceptată din următoarele motive: 1) cine trebuia să exprimă dorinţa de a întra în componenţa URSS – Sovietul Suprem al RASSM, care deja nu a mai exista?; 2) pe teritoriul republicii niciodată nu a fost organizat referendum (ori plebiscit) cu întrebarea, doreşte oare populaţia ei să între în componenţa URSS; 3) pe teritoriul între Prut şi Nistru, care constituia 90% din teritoria RSSM, în iunie-august 1940 nu au fost organizate alegerile pentru a permite deputaţilor noului for legislativ să exprimă dorinţa de a întra în componenţa URSS; 4) pe teritoriul RSSM fără permisiunea populaţiei au fost introduse armatele sovietice, ce din start excludea posibilitatea exprimării libere a populaţiei; 5) adresarea către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS din 10 iulie 1940 cu rugămintea de a include „Basarabia” în componenţa URSS a fost semnat de conducerea RASSM (preşedintele Sovietului Comisarilor Norodnici) deja inexistente; 6) document nu a fost semnat de preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RASSM, care, conform Constituţiei  RASSM din 6 ianuarie 1938, avea dreptul legitim de a semna aceste documente, şi prin aceasta autorităţile sovietice au încălcat legile proprii; 7) adresarea menţionată a fost semnată de persoană, care, conform aceiaşă Constituţiei din 1938, nu avea nici un drept de a semna aceste documente – prim secretar al Partidului Comunist (regional) al RASSM.
83. Ibidem. Autorul numeşte Consiliul de Miniştri în 1941 cu termen „Guvernul”, iar preşedintele acestui organ – prim-ministru. În 1941 acest organ al puterii se numea Sovietul Comisarilor Norodnici, iar conducătorul lui – Preşedintele  Sovietului sus-menţionat.
84. P.99. al.3. De introdus în text, că în anii 1940-’1960 în RSSM  funcţionau Coduri de legi ucrainene.
85. Data adoptării Constituţiei din 1941 este indicată şi pe p.99. al.2, şi pe p.101, al.2.
86. Lipseşte statutul juridic a Moldovei în cadrul URSS  comparativ cu statutul Principatului Moldovenesc, a Oblastei şi Guberniei Basarabene, RDM, RASSM (vezi p.103).
87. P.104.al.5. Introducerea predării obligatorie a limbii ruse în şcolile URSS, inclusiv şi a republicilor unionale, s-a făcut nu în 1958, cum este scris în lucrare, dar prin hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici al URSS din 13 martie 1938.
88. La p.106.al.4. cu privire la formarea RSSM la 2 august 1940 se află repetare (vezi p.96, al.3.).
89. P.114, al.4. Referitor la grevele lingvistice ale minorităţilor naţionale în Moldova în 1989 se scrie, că ele aveau loc numai în Chişinău. Această nu corespunde adevărului. Grevele contra limbii moldoveneşti ca limbii de stat aveau loc în Bender, Bălţi, Tiraspol, Comrat şi alte localităţi ale republicii.
90. P.118, al.4. Congresul II al Frontului Popular s-a desfăşurat nu la 31 iunie – 1 iulie 1990, pentru că iunie are numai 30 zile, ci la 30 iunie -1 iulie.
91. P.120., al.3. Mircea Druc, prim-ministru al Moldovei în perioada 25 mai 1990-22 mai 1991, este acuzat în „aventura sângeroasă de pe podul Dubăsari”. Nu e clar, cum fără război putea fi păstrată integritatea teritorială a Moldovei – tratativele cu regimul transnistrean merg chipurile deja 15 ani, şi fără nici un rezultat.
92. Autorul nu scrie despre crearea ilegală de către separatiştii în frunte cu Igor Smirnov a aşa zisei RMN, despre ajutorul, acordat  până astăzi acestei structuri criminale de către autorităţile ruseşti. Nu e clar, de ce autorul vine în contradicţiile cu declaraţiile chiar şi a preşedintelui ţării dl Vladimir Voronin, care nu odată a declarat, că anume Rusia poartă vina în faptul, că regimul transnistrean încă există. Ba mai mult, autorul nu scrie despre întărirea regimului transnistrean, tratativele fără succes cu el din partea autorităţilor Moldovei, Memorandumul înjositor de la Odesa din 8 mai 1997, care permitea regiunii transnistrene să ducă comerţ liber fără oricare „amestec” din partea Moldovei, despre tentativele Moscovei şi după 2003 de a întări statalitatea separatiştilor transnistreni (fapte au fost de nenumărate ori publicate în ziarele Moldovei) Nu se spune nimic despre alt document înjositor, care a fost înaintat cu insistenţă de autorităţile ruse – Memorandumul Kozak (în 2003). Noi nu am înţeles, de ce analiza dezvoltării conflictului transnistrean se întrerupe cu vara anului 1990, chiar până la înfiinţarea aşa-zisei RMN. Toate aceste lucruri trebuie în mod obligatoriu introduse în teza.
93. PP.115-120. Nici liderul criminal transnistrean Igor Smirnov, nici liderul găgăuz de atunci Stepan Topal nu sunt acuzaţi în încălcarea legislaţiei şi Constituţiei în vigoare a Moldovei. Credem, că acest lucru tot este absolut necesar, ţinând cont şi de denumirea lucrării.
94. Se spune (p.129. al.3-4, 130, al.1.) că Tratatul de pace din 10 februarie 1947 a legiferat hotarele Moldovei, care la 27 iunie 1940 au fost acceptate prin acord tăcit ca hotare româno-sovietice şi că începutul războiului la 22 iunie 1941 a lichidat urmările Pactului Molotov-Ribbentrop. Poate ele formal şi au fost lichidate, dar lipseşte explicaţia, de ce atunci URSS a stabilit în zona Moldovei şi regiunii Cernăuţi a Ucrainei geografic anume acel hotar, care a fost stipulat la 27 iunie 1940, când Pactul Molotov-Ribbentrop era în vigoare. De aceea, facem concluzia noi, este incorect  din punct de vedere juridic de vorbit, că începutul războiului a lichidat urmările Pactului. Tratatul de pace din 10 februarie 1947 practic a confirmat hotarele, care erau stabilite atunci, când era în vigoare Pactul Ribbentrop-Molotov.
95. P.142.al.2. De la adoptarea Concepţiei politicii naţionale au trecut nu 3, dar deja 4 ani.
96. P.146, al.2. (în text cu creion p.3.). Dacă Moldova a fost anexată de Rusia în 1812, ce fel de drept asupra Moldovei putea să aibă Puterea Sovietică, care s-a declarat drept succesor al Rusiei ţariste. Este evident, că drepturile URSS la Moldova atunci devin şi mai irreale.
97. P.149.(p.6.) Istoric Ştefan Ciobanu este numit Ştefan Ciobanii.
98. P.154.al.6. Este indicat, că primul mitropolit al Moldovei apare în 1373. După cum se ştie, primul mitropolit al Moldovei a fost Iosif, care a fost înscăunat în 1387 şi recunoscut în această funcţie de către Constantinopol în 1401.
99. Comentând Recomandările (pp.156-160), făcute de autor, trebuie de spus, că aici iarăşi nu se atrage atenţia savanţilor la lupta Rusiei pentru separarea Transnistriei de la Moldova. În textul Recomandărilor, ca şi în toată teza, nu se spune, că separarea Transnistriei de Moldova este convenabil intereselor atât  României, cât şi a Rusiei. României – pentru că, pierzând Transnistria, Moldova nimereşte în condiţiile etapei de până la 28 iunie 1940, când aşa-zisa Basarabia nu includea în sine Transnistria şi se afla în componenţa României. După pierderea definitivă a Transnistriei zilele Moldovei ca stat independent de România pot fi calculate şi fără calculator. Pierderea Transnistriei va fi şi în folosul Rusiei, pentru că Transnistria, devenind stat independent, se va face definitiv forpostul politico-militar al Rusiei pe Balcani. Considerăm, că opiniile sus-menţionate numaidecât trebuie să găsească un loc respectiv pe paginile tezei.
100. Bibliografia literaturii folosite este prezentată în forma de referinţe, ce este inacceptabil.
101. Numerotarea paginilor este incorectă – lipseşte p.6; după p.143 merg 17 pagini, 2 din ele cu creion au numere 144-145, iar pe următoarele numerotarea este indicată tot cu creion şi incorect (de la 3 până la 17).
102. Numerotarea paginilor la Bibliografie este incorectă. După p.160, care trebuie să fie ultima la Concluzii, pagini sunt numerotate în mod următor: 123, 32-33, 92-95, 143.

Ruslan ŞEVCENCO, doctor în istorie, cercetător ştiinţific coordonator al Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
                                               11 iunie 2007.

Комментариев нет:

Отправить комментарий