Relaţiile Moldovei cu Uniunea Europeană (aprilie 2005-februarie 2008)
Fiind inspirat de susţinerea Europei la alegerile parlamentare din 6 martie 2005, care a permis liderului PCRM cu ajutorul fostelor partide de opoziţie – Democrat şi cel Creştin-Democrat să fie reales în funcţia de preşedinte a Moldovei, Vladimir Voronin în discursul său oficial cu privire la investirea în funcţie (7 aprilie 2005) a declarat, că intrarea în Uniunea Europeană este scopul strategic al ţării noastre[i].
Făcând aceste afirmaţii, Voronin, posibil, nici nu realiza de esenţa Planului de Acţiuni Moldova-Uniunea Europeană, care punea în faţa Moldovei, cum era prezentat în articolele precedente, o serie de obligaţii complicate. Deaceea el a făcut o serie de declaraţii neserioase cu privire la colaborarea Moldovei cu U.E. Spre exemplu, comentând afirmaţiile reprezentanţilor U.E. cu privire la faptul că examinarea chestiunii admiterii noilor membri în cadrul Uniunii Europene poate avea loc nu mai devreme decât peste 15-20 ani, Voronin a spus: „Ce înseamnă aceşti 15-20 de ani? O generaţie. Dacă noi am primit un mandat al poporului la eurointegrare, atunci trebuie să lucrăm în această direcţie”[ii]. În afara acestuia, autorităţile comuniste sperau, în cazul realizării cu succes a Planului să obţină circulaţia liberă a cetăţenilor, a mărfurilor şi a serviciilor şi instaurarea regimului de comerţ asimetric cu U.E[iii].
Chiar în primele luni de realizare a Planului de Acţiuni analiştii politici menţionau că PCRM treptat renunţă de la executarea lui, pentru că a devenit evident faptul că realizarea lui cere mari eforturi, rezultatele cărora vor deveni vizibile doar în perspectivă îndelungată. Dar Voronin avea nevoie de rezultate chiar acum – pentru a argumenta eficienţa administrării sale[iv]. Deaceea la începutul lunii iunie a.2005 Voronin a efectuat o vizită oficială la Bruxelles, pentru a propune conducerii Uniunii Europene să stabilească direcţiile prioritare ale Planului, pentru a accentua atenţia sa doar la executarea acestora[v].
Liderul comunist, care considera cerinţele U.E. prea exagerate, totuşi a înţeles că Moldova în starea ei actuală nu poate fi admisă la Uniunea Europeană.[vi]. Diferiţi funcţionari ai U.E. au explicat că Moldova nu are şanse de integrare în U.E. în deceniile apropiate, şi relaţiile Moldova-U.E. se for efectua doar în cadrul politicii de vecinătate. Ca exemplu, comisarul european G.Verhoigen a afirmat că în următorii 20 de ani în Uniunea Europeană pot intra toate ţările europene, în afara fostelor sovietice. Deaceea pentru accelerarea integrării în Europa o parte din serviciile mass-media a Moldovei, care simpatizau interesele României (Jurnal de Chişinău) au propus lui V.Voronin unirea cu România[vii]. Voronin a fost nevoit, însă, să recunoască în mod public – „cu acea starea de lucruri, care la noi este astăzi” Moldova nu va fi admisă în cadrul U.E. Deaceea, concluziona el, noi „trebuie să construim Europa la noi acasă”[viii].
Uniunea Europeană a dat de înţeles liderului comunist disperat, că, deşi intrarea în componenţa U.E. nu este posibilă, el va acorda diferite ajutoare Moldovei pentru promovarea reformelor. Acest ajutor se manifestă în acţiuni concrete. La 6 octombrie 2005 comisarul european pentru politica externă, B.Ferrero-Valdner a deschis reprezentanţa Comisiei Europene în Moldova[ix]. În cadrul următoarei vizite, făcute în Moldova (1 decembrie 2005), B.Ferrero-Valdner a exprimat o atitudine în general pozitivă faţă de acţiunile, efectuate de către conducerea comunistă în vederea îndeplinirii Planului de Acţiuni. Ea a menţionat, că a fost obţinut un progres în reformele politice, economice şi cele structurale: a fost definitiv anulată pedeapsa capitală, a fost revăzut Codul electoral. Totodată B.Ferrero-Valdner a menţionat, că trebuie să fie întreprinşi mulţi paşi importanţi pentru îmbunătăţirea calităţii administrării, îmbunătăţirii situaţiei cu drepturile omului, democraţiei şi bazelor statului de drept. U.E. din partea sa a promis Moldovei acordarea în 2005-2006 ajutorului financiar în sumă de 42 mln. USD pentru realizarea acestor reforme, acordarea ajutorului tehnic prin intermediul sistemului TAIEX pentru a aduce legislaţia moldovenească în concordanţă cu cea europeană, iar prin sistemul Twinning – să efectueze un schimb de experienţe între administraţiile Moldovei şi ţărilor Uniunii Europene[x]. Funcţionarul european a atras atenţia autorităţilor moldoveneşti, că în lista problemelor majore a Moldovei se înscrie şi lupta cu sărăcia[xi].
Unele succese Moldova a obţinut în procesul atragerii U.E. la procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Participarea Uniunii Europene în soluţionarea acestuia era prevăzut în planul înaintat de către preşedintele Ucrainei V.Iuşcenko la începutul anului 2005. Acest document conţinea ideile de retragere completă a armatelor ruseşti din Transnistria, stabilirea monitoringului frontierei moldo-ucrainene de către forţele U.E. şi elaborarea statutului politic al Transnistriei în cadrul Moldovei integre. Reprezentanţii U.E. au manifestat atitudinea pozitivă faţă de această propunere. Reprezentantul special al U.E. în Moldova, A.Iakobovitz de Szeged a declarat că U.E. este gata să joace un rol mai important în soluţionarea problemei transnistrene, dar sunt necesare propunerile concrete, coordonate între Chişinău şi Tiraspol[xii]. Ca urmare, la 27 octombrie 2005 reprezentanţii Uniunii Europene şi ai Statelor Unite ale Americii pentru prima dată au participat la negocierile pentru problema transnistreană în calitate de observatori[xiii]. Scopul Uniunii Europene, a explicat A.Iakobovitz de Szeged, este căutarea soluţiei, care va fi reciprocă pentru ambele părţi al conflictului. El considera, că Rusia şi U.E. au interesele comune în Transnistria, dar uneori ei nu se înţeleg unul pe altul. Ambasadorul U.E. a declarat, că trebuie fi găsit modelul de divizare al împuternicirilor între autorităţile centrale la Chişinău şi Tiraspol. (Care anume, nu ştie nici el, dar consideră, că propunerea Rusiei privind federalizarea Moldovei nu poate fi acceptată, pentru că ea nu este convenabilă Chişinăului[xiv].
Comisarul european B.Ferrero-Valdner a salutat propunerea lui V.Iuşcenko să asigure monitoring al frontierei moldo-ucrainene, pentru că aceasta trebuia să înceteze traficul armamentului, stupefiantelor şi oamenilor, menţionând doar, că acest plan va fi elaborat în scurt timp şi realizat[xv]. După aceasta, V.Iuşcenko şi V.Voronin la întâlnirea în localitatea Iaski (Ucraina) au trimis adresarea oficială comună către U.E. cu rugămintea să organizeze monitoring al frontierei[xvi]. Pentru realizarea monitoringului, Uniunea Europeană, dându-şi seama, că Chişinăul nu poate să controleze real segmentul transnistrean al frontierei, a alocat sume necesare pentru monitorizarea ei Kievului[xvii]. La 7 octombrie 2005 B.Ferrero-Valdner şi miniştrii de externe a Moldovei şi Ucrainei, A.Stratan şi B.Tarasiuk au semnat în s.Palanca (Moldova) Memorandumul cu privire la misiunea Uniunii Europene la frontiera moldo-ucraineană, care poate deveni, după părerea comisarului european, un fapt substanţial pe calea soluţionării conflictului transnistrean[xviii]. Pentru monitorizarea frontierei Moldovei şi Ucrainei a fost trimisă misiunea U.E (65 de consilieri, care puteau să creeze grupuri mobile), cu dreptul de a efectua controlul al oricărui punct de frontieră. Misiunea trebuia să asigure conducerea cu reformele administrative şi legislative, elaborarea strategiei anticorupţie, combaterii criminalităţii transfrontaliere, să îmbunătăţească schimbul informaţional între serviciile de grăniceri a Moldovei şi a Ucrainei[xix]. La 1 decembrie 2005 misiunea U.E (denumirea oficială - EUBAM – European Union Border Assistance Mission), în prezenţa noului comisar european pentru politica externă H.Solana, a început activitatea. După spusele acestui oficial european, activitatea misiunii trebuia să apropie Moldova spre U.E. şi să urgenteze soluţionarea conflictului transnistrean[xx]. Se planifica, că în primăvara anului 2006 H.Solana va efectua încă o vizită la Chişinău, dar aceasta a fost anulată în ultimul moment după eşuarea rundei de tratative în regimul 5+2 în cadrul soluţionării diferendului transnistrean[xxi].
Dar în colaborarea Moldovei cu Uniunea Europeană apăreau mai multe probleme. Una din cele mai zgomotoase a fost cazul fostului Ministru al Apărării (1997-1999) şi directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate (2000-2001) V.Pasat, care a fost arestat la Chişinău la 11 martie 2005. El a fost acuzat de vânzarea ilegală a avioanelor şi altui armament al Armatei Naţionale, iar mai târziu – şi în participarea într-un complot cu scopul de a înlătura în mod forţat regimul politic existent atunci în ţara[xxii]. După arestarea lui reprezentanţii U.E. au asigurat-o pe soţia lui, Lilia că dosarul soţului ei va deveni una din problemele prioritare în relaţiile Moldova-U.E. Cazul lui Pasat a fost audiat la şedinţele Comitetului pentru colaborare – Moldova-U.E. în contextul funcţionării sistemului judecătoresc în Moldova, iar la 21 februarie 2006 – la şedinţa Parlamentului European, la care parlamentarii europeni au atras atenţia autorităţile moldoveneşti, că atitudinea lor faţă de Pasat va deveni unul din principalii factori în procesul aprecierii executării de către Moldova a planului de acţiuni Moldova-U.E. S-a menţionat, că Pasat se află în închisoare în condiţii inumane, procesul asupra lui este lipsit de transparenţă, avocaţii nu au dreptul să efectueze ajutor juridic ş.a. La 16 martie 2006 Parlamentul European a adoptat rezoluţia privind respectarea drepturilor omului în Moldova, unde a atras atenţia deosebită asupra cazului lui V.Pasat. Aceasta trebuia să devină tema de discuţie cu liderul comunist V.Voronin în cadrul vizitei europarlamentarilor la Chişinău (3-6 martie 2006), dar vizita nu a avut loc, pentru că Voronin efectua în aceste zile o serie de vizite oficiale în afara ţării. Reprezentanţii Moldovei nu comentau discutarea acestei probleme[xxiii].
Problemele în relaţiile Moldova-U.E. deveneau tot mai evidente. În martie 2006 B.Ferrero-Valdner a menţionat, că, deşi în 2005 Parlamentul Moldovei a adoptat 3 legi, care au întărit independenţa puterii judecătoreşti, dar sistemul juridic al ţării nu poate asigura în practică aceasta independenţă[xxiv]. Când la 3 martie 2006 autorităţile Moldovei au declarat despre introducerea noilor ştampile vamale, pentru a prelua sub control export şi import al regimului separatist din Tiraspol, iar mai târziu s-au alăturat la declaraţia U.E. cu privire la nerecunoaşterea alegerilor prezidenţiale în Bielorusia, Uniunea Europeană nu l-a susţinut pe Voronin în „războiul vinurilor” cu Rusia, pentru că nu dorea să între în conflict cu Rusia. U.E. doar a manifestat susţinerea oficială a acestor acţiuni a lui Voronin şi l-a mulţumit pe prim-ministru al Moldovei V.Tarlev pentru anularea vizelor de intrare în Moldova pentru cetăţenii ţărilor U.E[xxv].
În pofida unor paşi în direcţia îndeplinirii Planului de acţiuni cu U.E., o parte din reprezentanţi ai Bruxelessului nu aveau încredere în Voronin şi cereau, ca el să decidă definitiv, ori el construieşte în Moldova comunism, ori efectuează integrarea ţării în Europa. Ei cereau mai multă insistenţă în realizarea reformelor[xxvi]. În cadrul vizitei sale la Bruxelles Voronin a dat de înţeles că este dezamăgit de ritmurile de colaborare a Moldovei cu U.E., în primul rând în sfera comerţului şi eliberării vizelor. Pentru a calma spiritele, reprezentantul special al U.E. în Moldova, A.Iakobovitz de Szeged a comentat pozitiv în presa Moldovei această vizită. Oficialul european considera, că această vizită a fost pentru Voronin foarte reuşită, el s-a întâlnit cu comisarii europeni. Moldova a reuşit să obţină succese mari în realizarea Planului de Acţiuni. El a regretat că U.E. nu poate îndeplini rugămintea lui V.Voronin cu privire la creşterea exportului vinurilor în Uniunea Europeană, pentru că Moldova nu are propria cota în U.E. El a menţionat, că Moldova a obţinut 30 mln. de euro de la Comisia Europeană, inclusiv 10 mln. pentru susţinerea bugetului, şi 20 mln. în cadrul programului TACYS. El a apreciat foarte înalt activitatea misiunii U.E. la frontiera moldo-ucraineană, subliniind totodată, că Chişinăul este gata la tratative, iar Tiraspolul refuză şi nu permite organizarea aprecierii potenţialului său militar. În lista neajunsurilor în realizarea Planului de Acţiuni el a numit reorganizarea lentă a Teleradio Moldova, rămăşiţele sovietice în activitatea sistemului judecătoresc[xxvii].
În acelaşi timp, alte organizaţii internaţionale apreciau situaţia în Moldova mult mai negativ. Spre exemplu, „International Crisis Group” în materialul său menţiona că Moldova doar formal realizează planul de acţiuni cu U.E. Înfloreşte corupţia, presa este restrânsă, reformele judecătoreşti se blochează, iar reorganizarea Teleradio-Moldova a fost mai mult declarativă. În acelaşi articol se menţiona, că unii reprezentanţi ai U.E. în mod direct recomandă Moldovei „toasturi mai puţine şi mai multe acţiuni”. Totodată se critica U.E., care, în viziunea autorilor documentului, submina statalitatea moldovenească prin neadoptarea măsurilor pentru liberalizarea regimului de vize cu Moldova[xxviii]. (Într-adevăr, în discursul său din 26 ianuarie 2007 în faţa ambasadorilor ţărilor U.E. la Chişinău Vladimir Voronin a cerut să acorde Moldovei dreptul de intrare în ţările U.E. în baza paşapoartelor moldoveneşti şi să urgenteze soluţionarea chestiunii cu privire la comerţul asimetric, asigurând că în schimb se va efectua modernizarea economică şi juridică a Moldovei)[xxix].
Mult mai critică a fost aprecierea nivelului de îndeplinire a Planului de acţiuni Moldova- U.E. de către opoziţia anticomunistă. În viziunea lor, integrarea europeană a politicii lui Voronin se limita doar cu conferinţe, seminare, întâlniri oficiale cu toasturi, şi chiar turism sexual al unor funcţionari europeni la Chişinău. Conducerea Moldovei a început realizarea numai acelor compartimente, care se refereau la problema transnistreană. Alte compartimente se realizează pur formal, iar compartimentele social-economice nu se îndeplinesc deloc. Modernizarea juridică era efectuată prin adoptarea unor legi, intrarea în vigoare a cărora era planificată după alegerile parlamentare din 2009. Comuniştii, concluzionau reprezentanţii opoziţiei, considerau Planul de acţiuni drept o hârtie, în baza căreia pot fi obţinute nişte surse financiare[xxx].
Dar Uniunea Europeană, în pofida multor neajunsuri în activitatea autorităţilor moldoveneşti, continua să acorde ajutor Moldovei. În plan politic, după referendumul cu privire la „independenţa Republicii Moldoveneşti Nistrene” (17 septembrie 2006) Uniunea Europeană a făcut declaraţia oficială, în care se menţiona, că organizarea acestui referendum contravine principiului integrităţii teritoriale a Moldovei. Deaceea U.E. nu va recunoaşte rezultatele acestuia[xxxi]. Consiliul de Miniştri al U.E. a acceptat împuternicirile Comisiei Europene cu privire la începerea tratativelor cu Moldova în vederea liberalizării regimului de vize. S-a decis crearea la Chişinău în prima jumătate a anului 2007 Centrului pentru eliberarea vizelor în ţările U.E (pentru savanţi, elevi, businessmani ş.a. ele trebuiau fi eliberate gratis)[xxxii]. U.E. prevedea şi acordarea ajutorului financiar. În decembrie 2006 Moldova a obţinut de la U.E. şi Banca Mondială 1,2 mlrd. USD pentru stimularea Planului de Acţiuni, în special – a reformei juridice şi celei judecătoreşti. Începând cu 1 ianuarie 2007, U.E. a început eliberarea sumei de 45 mln.euro. În 2007-2010 U.E. aloca Moldovei 209 mln. euro pentru integrarea în structurile europene, inclusiv pentru dezvoltarea energeticii, infrastructurii, transportului. Comisia Europeană a inclus Moldova în lista ţărilor, care aveau dreptul de a exporta miere de albine la piaţa europeană. În sfârşit, la 25 aprilie 2007 pe lângă ambasada Ungariei la Chişinău a fost deschis Centrul pentru eliberarea vizelor în ţările U.E (lista acestor ţări se află în creştere permanentă)[xxxiii]. (Dar paralel au început să răsună vocile unor experţi europeni, precum că vecinătatea Moldovei cu U.E. va atrage interesul grupărilor criminale internaţionale faţă de ţara noastră şi poate aduce la accelerarea traficului de oameni şi stupefiante)[xxxiv].
Liderul român T.Băsescu, fiind deja în calitate de preşedinte al unei ţări ai U.E., a declarat că va căuta susţinerea Uniunii Europene pentru a reîntoarce Moldova în Europa. El a propus chiar, ca U.E. să accepte Moldova într-un grup cu ţările Balcanilor de Vest. Deşi preşedintele Parlamentului European, H.Poettering a respins această idee, afirmând, că „U.E. n se va lărgi atâta timp până când nu se va întări”, Băsescu nu a dat înapoi. La o întâlnire cu preşedintele Germaniei, H.Koeler T.Băsescu a propus lui să examineze perspectiva includerii Moldovei în lista ţărilor-candidate în U.E. în procesul examinării proiectului lărgirii Uniunii Europene[xxxv]. El a promis, că va face tot posibilul, ca Moldova să-şi continuie calea în Europa[xxxvi]. Ţinând cont de activizarea procesului de acordare pentru cetăţenii Moldovei a cetăţeniei române, U.E a fost nevoită să ceară de la România, ca Legea cu privire la acordarea cetăţeniei să fie revăzută în direcţia reducerii posibilităţilor de acordare acesteia, pentru ca acest document „să corespundă nevoilor nu doar a moldovenilor, dar şi a nevoilor U.E.”[xxxvii].
Presa anticomunistă la Chişinău, dezamăgită de largirea treptată a relaţiilor U.E. cu Moldova, a trecut la critica dură faţă de Europa şi, în special U.E., afirmând că reprezentanţii acestuia „nu cunosc viaţa moldovenească” şi lor le este absolut indiferent, cine se află la putere în ţară, principal e ca Moldova să meargă spre Occident. [xxxviii]
Dar V.Voronin nu a reuşit să aprecieze la justă valoare situaţia foarte convenabilă, în care el atunci se afla – în mediul european. El putea să facă diferite expresii ieşite din comun sau lipsite de realitate. Ca exemplu ne poate servi afirmaţia lui Voronin, că Moldova în cel mai scurt timp va încheia acord de asociere cu U.E. Toate acestea erau permise lui Voronin cu o condiţie – de a promova cursul prooccidental[xxxix]. Însă, Vladimir Voronin, considerând că realizarea Planului de Acţiuni este un proces complicat şi îndelungat, iar în prezent Moldova trebuie să soluţioneze problema embargoului vinicol, impus de Rusia la 27 martie 2006 ca răspuns la refuzul lui Voronin de a oferi regimului transnistrean noile ştampile vamale. În urma introducerii acestui embargou Moldova a avut mari pierderi economice. În aceste condiţii Vladimir Voronin a făcut o cotitură. Spre sfârşitul anului 2006 – prima jumătate anului 2007 el din nou încearcă să restabilească relaţiile cu Moscova, în speranţa, ca embargoul vinicol va fi anulat. Sub presiunea Moscovei regimul lui Voronin a întărit retorica antiromânească. Atacurile asupra României au fost atât de dure, încât au impresionat-o chiar pe şefa delegaţiei Parlamentului European, M.Mikko. Ea a menţionat, că anume România în mare parte putea să acorde ajutor Moldovei în calea reformelor şi integrării[xl]. În continuare V.Voronin chiar a acuzat U.E., că aceasta „a făcut puţin pentru căderea „cortinei de fier” între Moldova şi U.E.[xli]. Fracţiunea PCRM în Parlamentul Moldovei a copiat comportamentul liderului său politic, refuzând să pună la vot proiectul hotărârii cu privire la începerea tratativelor în vederea întrării Moldovei în componenţa U.E.[xlii].
Cotitura spre Rusia a fost observată la Occident. În noiembrie 2006, U.E. a prevenit autorităţile Moldovei, ca va ţine sub control campania pentru alegerile başcanului Gagauz Yeri, temându-se de falsificări, care puteau fi organizate de autorităţile comuniste[xliii]. Mai târziu, presa prooccidentală la Chişinău a început să scrie că la Bruxelles Voronin este apreciat ca om palavragiu, deşi încă nu demult avea poziţii puternice[xliv]. Creşterea neîncrederii faţă de V.Voronin la U.E. s-a manifestat şi în alte acţiuni. Apreciind pozitiv elaborarea şi adoptarea unui grup de legi în domeniul climatului de afaceri, U.E. totodată menţiona că activitatea autorităţilor nu se efectuează deschis, reforma autorităţilor locale se blochează, creşte deficitul comerţului extern, situaţia în serviciile mass-media se acutizează[xlv]. În ajunul vizitei lui V.Voronin la Petersburg, H.Solana şi şeful delegaţiei Comisiei Europene C.de Montis au cerut dlui Voronin să nu semneze cu Putin niciun document separat care se referă la problema diferendului transnistrean. Voronin a fost nevoit să promite, că modelul reglementarii va fi în cadrul formatului existent 5+2[xlvi]. Reprezentanţii U.E. (K.Mijei) au început să se întâlnească deschis cu reprezentanţii opoziţiei anticomuniste în persoana noului primar al Chişinăului, D.Chirtoacă. În cadrul acestei întâlniri oficialul european a subliniat că împărtăşeşte atitudinea primarului faţă de problemele ţării[xlvii]. Mai mult, un grup de organizaţii neguvernamentale, care erau finanţate de SUA şi U.E., au început crearea 1-2 blocuri anticomuniste către alegerile parlamentare din 2009[xlviii].
Voronin a încercat să calmeze spiritele Occidentului prin organizarea şedinţei pentru problemele integrării europene şi ratificarea de către Parlament a Acordului cu U.E. în sfera vizelor, care prevedea prezentarea unui număr minimal de documente şi examinarea lor în termen de 10 zile de către organele competente ale ţărilor U.E.[xlix]. Dar atitudinea negativă faţă de Voronin a început să influenţeze asupra situaţiei. În pofida afirmaţiilor conducerii moldoveneşti, că planul de acţiuni Moldova-U.E. va fi prelungit, aceasta nu s-a întâmplat. B.Ferrero-Valdner, vizitând la 14-15 februarie 2008 Chişinăul, menţionând paşi reali pe calea reformelor politice şi economice, efectuate de autorităţile comuniste, totuşi a specificat, că nu toate obligaţiunile sunt îndeplinite. Deaceea „Moldovei trebuie să fie acordat încă un an pentru îndeplinirea Planului”. Despre încheierea noului Plan de Acţiuni nu s-a vorbit[l].
Al doilea mandat prezidenţial Vladimir Voronin l-a început, fiind sub influenţa iluziei despre intrarea Moldovei în U.E. în termeni celi mai scurţi, chiar în câţiva ani. El nu aprecia la nivel cuvenit obligaţiile, care erau impuse Moldovei în urma îndeplinirii lui. Când V.Voronin a conştientizat, că îndeplinirea acestor obligaţii cere o perioadă îndelungată, aflând despre atitudinea negativă a Bruxelului faţă de intrarea Moldovei în U.E., chiar în perspectiva îndepărtată, el a început să fie deamăgit de această idee. În continuare el promova reforme numai în domeniile, care se considerau cele mai importante de către U.E (sistemul judiciar, diferendul transnistrean) şi a obţinut în realizarea lor unele succese. U.E. a întreprins mari eforturi pentru a stimula financiar şi tehnic planurile lui Voronin în vederea eurointegrării Moldovei. Dar colaborarea Moldovei cu U.E s-a confruntat cu diferite obstacole. În lista acestora se înscriu conflictul lui Voronin cu Bruxelles din cauza dosarului Pasat, refuzul U.E. să susţină Moldova în războiul vinurilor cu Rusia; atitudinea sceptică faţă de Voronin în Europa ş.a. Toate acestea i-au provocat pe Voronin la atacuri dure la adresa structurilor europene. În pofida acestor acţiuni neprieteneşti a liderului comunist, U.E. continua să ofere Moldovei ajutor economic şi tehnic, a accelerat procesul obţinerii vizelor europene, creând la Chişinău Centrul pentru eliberarea vizelor în ţările U.E..
Dar liderul de la Chişinău, fiind în cea mai mare măsură îngrijorat de relaţiile cu Rusia, nu a apreciat la nivelul cuvenit acţiunile Europei, întreprinse în favoarea lui. El din nou a început să efectueze tentative de a se apropia de Moscova. U.E. a reacţionat rapid şi hotărât, trecând din tabăra susţinătorilor lui Voronin în lista lungă a oponenţilor politici şi începând să finanţeze opoziţia anticomunistă. Planul de Acţiuni Moldova-U.E. a expirat către începutul anului 2008. Când U.E. s-a convins, că în multe domenii el a rămas nerealizat, toate discuţiile cu privire la prelungirea lui au fost încetate. Astfel, relaţiile Moldovei cu Uniunea Europeană au intrat în impas.
[i] Ткачук Т. Кто в ЕС, кто в СРБ // Молдавские ведомости, 2005, 13 апреля.
[ii] Сорокин В. Саакашвили хочет вступить в ЕС «до полета человека на Марс» // Молдавские ведомости, 2005, 21 сентября.
[iii] Галкин В. Дело Пасата приобретает принципиальный характер в глазах Европейского Союза // Молдавские ведомости, 2006, 24 февраля.
[iv] Андриевский В. Молдова: сценарии развития // Молдавские ведомости, 2005, 22 июля.
[v] Чубашенко Д. План есть. Действий нет // Молдавские ведомости, 2005, 10 июня.
[vi] Чубашенко Д. Возвращение блудного президента // Молдавские ведомости, 2005, 16 ноября.
[vii] Чубашенко Д. Готов ли Воронин к интеграции в НАТО и ЕС через присоединение Бессарабии к Румынии// Молдавские ведомости, 2006, 13 января; Ткачук Т. В Европу, за Албанией // Молдавские ведомости, 2006, 22 февраля.
[viii] Митин В. Владимир Воронин: «Мы можем мечтать о вхождении в Европейский союз очень долго»// Молдавские ведомости, 2006, 15 марта.
[ix] Митин В. В Кишиневе открыто представительство Европейской Комиссии // Молдавские ведомости, 2005, 7 октября.
[x] Чубашенко Д. Бенита Ферреро-Вальднер: «Молдова должна сконцентрироваться на вопросах, которые мы вместе согласовали» // Молдавские ведомости, 2005, 2 декабря.
[xi] Митин В. Европейский союз поможет Молдове и Украине в контроле границы // Молдавские ведомости, 2005, 12 октября.
[xii] Митин В. Европейский Союз: «Приднестровское урегулирование – это проблема Молдовы» // Молдавские ведомости, 2005, 13 апреля.
[xiii] Статус Приднестровья не обсуждается // Молдавские ведомости, 2005, 28 октября.
[xiv] Степанов В. ЕС поддержит диалог Кишинева и Тирасполя // Молдавские ведомости, 2005, 12 октября.
[xv]Ткачук Т. Кишинев и Тирасполь согласились привлечь США и ЕС к приднестровскому урегулированию// Молдавские ведомости, 2005, 18 мая.
[xvi] Полинин А. Заграница нам поможет// Молдавские ведомости, 2005, 8 июня.
[xvii] Чубашенко Д. План есть. Действий нет // Молдавские ведомости, 2005, 10 июня.
[xviii] Митин В. Европейский союз поможет Молдове и Украине в контроле границы // Молдавские ведомости, 2005, 12 октября.
[xix] Митин В. Там же; Чубашенко Д. Бенита Ферреро-Вальднер: «Молдова должна сконцентрироваться на вопросах, которые мы вместе согласовали» // Молдавские ведомости, 2005, 2 декабря.
[xx] Ткачук Т. EUBAM-ом по контрабанде // Молдавские ведомости, 2005, 2 декабря.
[xxi] Сорокин В. Солана отменил визит в Кишинев // Молдавские ведомости, 2006, 3 марта
[xxii] Şevcenco R. Istoria serviciilor secrete ale Moldovei (1940-2007) // a se vedea anexa nr.1 în cartea: Şevcenco R. Viaţa politică în RSS Moldovenească (1944-1961). Chişinău: Pontos, 2007, p.206.
[xxiii] Сорокин В. Европарламентарии снова поднимают вопрос о деле Пасата // Молдавские ведомости, 2006, 3 февраля; Он же. США разочарованы судом над Пасатом // Молдавские ведомости, 2006, 22 февраля; Галкин В. Дело Пасата приобретает принципиальный характер в глазах Европейского союза // Молдавские ведомости, 2006, 3 марта; 28 апреля; Сорокин В. Пасата перевели в госпиталь МВД // Молдавские ведомости, 2006, 3 мая; Митин В. Ферреро-Вальднер написала Воронину про Пасата // Молдавские ведомости, 2006, 24 марта; Ткачук Т. Европарламентарии вновь поднимают дело Пасата и вновь не получают внятного ответа // Молдавские ведомости, 2006, 2 июня.
[xxiv] Митин В. Ферреро-Вальднер написала Воронину про Пасата // Молдавские ведомости, 2006, 24 марта
[xxv] Жосу В. Реальные жертвы виртуальной евроинтеграции // Молдавские ведомости, 2006, 8 марта; Сорокин В. Присоединится ли Воронин к санкциям Запада против Беларуси // Молдавские ведомости, 2006, 5 апреля; Чубашенко Д. Евроинтеграция на паркете и фуршете // Молдавские ведомости, 2006, 14 апреля
[xxvi] Чубашенко Д. Православный евроленинизм // Молдавские ведомости, 2006, 26 апреля; Он же. «Интерес Молдовы в том, чтобы быть там, где она есть – в Европе» // Молдавские ведомости, 2006, 7 июля.
[xxvii] Чубашенко Д. «Интерес Молдовы в том, чтобы быть там, где она есть – в Европе» // Молдавские ведомости, 2006, 7 июля.
[xxviii] Ткачук Т. «Нам нужно от молдаван меньше тостов и больше действий» // Молдавские ведомости, 2006, 8 сентября.
[xxix] Чубашенко Д. Стратегия попрошайничества // Молдавские ведомости, 2007, 31 января.
[xxx] Чубашенко Д. Воронин, агент ПМР?// Молдавские ведомости, 2006, 13 сентября; Он же. Стратегия попрошайничества // Молдавские ведомости, 2007, 31 января.
[xxxi] Степанов В. Реакция Запада // Молдавские ведомости, 2006, 20 сентября.
[xxxii] Переговоры по визам // Молдавские ведомости, 2006, 2 декабря.
[xxxiii] Сорокин В. ЕС вводит специальные условия выделения помощи Молдове // Молдавские ведомости, 2007, 2 февраля; ЕС поможет ГУАМ // Молдавские ведомости, 2007, 22 июня; Экспорт меда в ЕС // Молдавские ведомости, 2007, 23 февраля; Единый центр // Молдавские ведомости, 2007, 21 марта; Открыт центр выдачи виз для государств ЕС // Молдавские ведомости, 2007, 27 апреля
[xxxiv] Не все так просто // Молдавские ведомости, 2007, 2 февраля
[xxxv] Бэсеску: «Верните Молдову в Европу!» // Молдавские ведомости, 2007, 2 февраля; Бэсеску – адвокат Молдовы // Молдавские ведомости, 2007, 4 июля.
[xxxvi] Караман П. Траян Бэсеску: «Румынский народ объединится в Европейском Союзе // Молдавские ведомости, 2007, 28 ноября
[xxxvii] Митин В. ЕС обеспокоился румынскими паспортами для бессарабцев // Молдавские ведомости, 2007, 13 июля
[xxxix] Ткачук Т. Бунт на корабле // Молдавские ведомости, 2007, 30 марта
[xl] Митин В. Запад не советует Воронину ссориться с Румынией // Молдавские ведомости, 2007, 28 марта
[xli] «Евросоюз мало что сделал» // Молдавские ведомости, 2007, 25 июля
[xlii] Митин В. ЕС обеспокоился румынскими паспортами для бессарабцев // Молдавские ведомости, 2007, 13 июля
[xliii] Евросоюзу не все равно // Молдавские ведомости, 2006, 15 ноября
[xliv] Ткачук Т. Бунт на корабле // Молдавские ведомости, 2007, 30 марта
[xlv] Запаздывают // Молдавские ведомости, 2007, 7 ноября
[xlvi] Ткачук Т. Запад профилактировал Воронина перед поездкой в Россию // Молдавские ведомости, 2007, 8 июня.
[xlvii] Представитель ЕС поддерживает нового генпримара // Молдавские ведомости, 2007, 4 июля
[xlviii] Чубашенко Д. Молдова вступила в полосу нестабильности // Молдавские ведомости, 2007, 10 октября
[xlix] Ратифицировано соглашение РМ-ЕС по визам // Молдавские ведомости, 2007, 9 ноября; К нам едет еврокомиссар // Молдавские ведомости, 2008, 8 февраля.
[l] Манастырлы С. «На парламентских выборах у вас есть будущее» // Молдавские ведомости, 2008, 20 февраля.
Комментариев нет:
Отправить комментарий