Relaţiile Moldovei cu Uniunea Europeană (martie 2008 – octombrie 2010)
Spre sfârşitul an.2007 a devenit clar, că noul Plan de acţiuni Moldova-UE nu va fi elaborat în viitorul apropiat. Ca urmare, relaţiile Moldovei cu Uniunea Europeană o perioadă s-au limitat la tentativele comune de reglementare a conflictului transnistrean şi realizării unor proiecte nesemnificative. Pentru soluţionarea problemei transnistrene, U.E. a propus acordarea unui statut „foarte puternic” în cadrul Moldovei integre, iar separatiştii erau în schimb, obligaţi să anuleze tarifele vamale la mărfuri moldoveneşti şi restricţii pentru deplasarea cetăţenilor [i]. La şedinţa a X-a a Consiliului de colaborare Moldova-U.E., a fost elaborat un plan de integrare a Moldovei, care a fost supus aprecierii financiare. Autorităţile moldoveneşti, cum a informat jurnaliştii V.Voronin, planificau crearea Fondului de reintegrare a republicii[ii]. U.E. a confirmat, că va susţine Moldova în problema păstrării integrităţii teritoriale[iii].
În martie 2008 Moldova a fost vizitată de către delegaţia Direcţiei Sănătăţii şi Protecţiei Consumatorului al UE pentru aprecierea stării producţiei animaliere exportate. Membrii acesteia s-au întâlnit cu membrii Comisiei parlamentare pentru Agricultura şi conducerea Ministerului de profil[iv]. În legătură cu introducerea preferinţelor comerciale autonome pentru Moldova, cotele propuse spre export a vinurilor în UE erau divizate în 14 întreprinderi viticole[v]. În aceste zile aeroportul internaţional Chişinău a fost primit în ALFA ACI (L’association des Aeroports de Langue Francaise Associes a l’Aeroports Council Internaţional) una din asociaţiile prestigioase ale aeroporturilor în UE, ce putea să favorizeze investorilor mari şi realizarea multor proiecte în comun[vi].
În pofida faptului că U.E. a rămas dezamăgit de comportamentul politic al PCRM, a început să prevaleze dispoziţii anti-Voronin, Bruxelles totuşi nu planifica să împingă pe Voronin în braţele Rusiei. Voronin stimula acest lucru, promovând o tactică specifică: el îşi păstra în echipa sa atât susţinătorii, cât şi duşmanii Rusiei. Consilierul prezidenţial pentru politica internă, M.Tkaciuk era regulat trimis la Moscova, unde el speria conducerea rusă cu pericolul reorientării definitive a Chişinăului spre Occident, dacă Rusia nu va acorda ajutorul cuvenit. Reprezentantul altei tabere, ministru de externe A.Stratan, care rămânea pe poziţii antiruse, era trimis la Bruxelles, unde făcea declaraţii opuse: dacă Moldova nu va obţine un ajutor din partea ţărilor europene, ea nu are altă ieşire, decât reorientarea spre Moscova. De aceea, în cercurile funcţionarilor U.E. au început să fie auzite voci privitor la necesitatea elaborării noului Plan de acţiuni cu Moldova până la sfârşitul a. 2008, cu scopul semnării până la alegerile parlamentare-2009[vii]. Probabil, reieşind din aceste considerente, B.Ferrero-Valdner a propus Moldovei să atragă atenţia la necesitatea reformării justiţiei, poliţiei, lupta cu corupţia, iar în legătură cu alegerile parlamentare – la libertatea serviciilor mass-media. Liderul comunist V.Voronin în cadrul vizitei sale la Bruxelles (22 mai 2008) a promis, că alegerile vor fi organizate la cel mai înalt nivel[viii].
Afirmaţiile lui, însă, trezeau neîncredere la Bruxelles din cauza situaţiei în raioanele sudice ale ţării, care devenea tot mai complicată. Comuniştii locali au dezlănţuit în autonomia găgăuză cu susţinerea autorităţilor centrale, o campanie pentru discreditare a oponenţilor săi politici. Acest lucru a impus reprezentanţii U.E., Comisiei Europene şi OSCE să studieze situaţia la faţa locului[ix]. Mai mult, după întâlnirea lui V.Voronin cu noul preşedinte rus D.Medvedev şi liderul separatiştilor transnistreni I.Smirnov în presă au apărut informaţii despre intenţiile lui Voronin ce ţin de soluţionarea problemei transnistrene în cadrul formatului 2+1 (Moldova, Rusia, Transnistria). Reprezentanţii Occidentului au condamnat vehement aceste planuri. C.Mijei le-a numit imorale, iar fostul reprezentant al OSCE în Moldova W.Hill a atenţionat Chişinăul şi Tiraspolul, că Occidentul nu va permite adoptarea deciziei la problema transnistreană, care nu va lua în calcul interesele lui. Ziarul englez „Gardian” menţiona, că lui Voronin i-au dat de înţeles că: dacă el nu doreşte să rămână singur în rezolvarea problemei transnistrene, atunci el nu trebuie să semneze niciun acord separat cu Rusia, care prevede obligaţia Moldovei de a nu deveni niciodată membru al NATO şi păstrarea obligatorie a bazei militare ruse în Transnistria[x]. Deşi U.E. a propus părţilor în conflict să facă cedări reciproce şi a înaintat Tiraspolului planul proiectelor social-economice comune pentru îmbunătăţirea situaţiei economice în regiune, Bruxelles a repetat condiţia obligatorie privind scoaterea armatelor ruse din Transnistria[xi].
Forţele anticomuniste în Moldova erau categoric împotriva semnării oricărui tratat de colaborare între U.E. şi Moldova înaintea alegerilor parlamentare-2009, menţionând, că PCRM sabotează integrarea europeană, iar toate acţiunile ei în această direcţie poartă un caracter ambiguu[xii]. După spusele liderului Partidului Liberal M.Ghimpu, fără soluţionarea problemei respectării drepturilor omului, formării justiţiei independente noi nu putem vorbi despre oarecare integrare în Europa[xiii]. Mai mult, unele servicii mass-media, care aparţineau partidelor de opoziţie, au atacat chiar şi reprezentantul special al U.E. în Moldova, C.Mijei, numindu-l drept „apărător al intereselor lui Voronin”[xiv].
Totuşi, U.E. a decis continuarea întăririi relaţiilor cu Moldova. Şefii ministerelor de externe al ţărilor U.E., la o consfătuire la Luxemburg au hotărât să semneze noul tratat de colaborare cu Moldova, care prevedea crearea zonei de liber schimb cu Moldova, iar în perspectiva îndepărtată – anularea regimului de vize. La 14 octombrie 2008 Consiliul de Miniştri al U.E. a declarat că este gata să înceapă negocierile cu Moldova în cadrul politicii de bună vecinătate[xv]. (Totodată preşedintele Comisiei Parlamentului European pentru Moldova M.Mikko a atenţionat, că atitudinea U.E. faţă de intrarea Moldovei în componenţa acestei organizaţii nu se schimbă: Moldova poate deveni ţara-membră al U.E. în 10, sau chiar 15 ani). N.Popescu, cercetător ştiinţific coordonator al Consiliului European pentru politica externă a menţionat în această privinţă, că colaborarea U.E. cu ţările CSI se dezvoltă în 5 direcţii principale: piaţa unică, energetică, migraţia forţei de muncă, soluţionarea conflictelor, formate multilaterale de parteneriat[xvi]. La 22 octombrie 2008 în cadrul şedinţei a XI-a a Comitetului pentru colaborarea parlamentară Moldova-U.E. se discutau aspecte ale colaborării în cadrul politicii de bună vecinătate şi mersul reformelor. Fiind inspirat de rezultatele acestei reuniuni, V.Voronin a asigurat, că nici alegerile parlamentare din 2009 nu vor influenţa asupra cursului proeuropean al Moldovei, care va îndeplini toate obligaţiile sale faţă de U.E. El a exprimat speranţa, că noul Tratat de colaborare Moldova-U.E. va oferi Moldovei preferinţele, promise de către diplomaţii U.E.[xvii].
V.Voronin a conştientizat semnele înrăutăţirii atitudinii europenilor faţă de Moldova comunistă. Aceste semne au constituit anularea pe neaşteptate a noului credit de 10 mln. de dolari din partea Băncii Mondiale, noile sentinţe ale CEDO, care condamnau autorităţile moldoveneşti, amânarea pe un termen nelimitat al semnării noului Plan de acţiuni Moldova-U.E. Toate acestea erau, de fapt, rezultatul politicii neconsecvente a lui Voronin şi intenţiei acestuia să aibă relaţii prieteneşti atât cu Occidentul, cât şi cu Rusia[xviii]. Voronin, însă, a înţeles toate aceste acţiuni ale europenilor drept îndreptate împotriva Moldovei. Într-un discurs public el a acuzat U.E. precum că aceasta organiza prin Parteneriatul Estic (Azerbaidjan, Belarusi, Armenia, Georgia, Moldova) o nouă blocadă a Rusiei. El a criticat şi ideea eliberării unui ajutor financiar în cadrul acestui proiect european[xix]. La afirmaţiile critice ale lui V.Voronin, reprezentantul Comisiei Europene C.de Montis a amintit conducerii comuniste lista cerinţelor principale faţă de Moldova: respectarea drepturilor şi libertăţilor omului, anularea pragului de acces în Parlament, stabilit de comunişti la nivel de 6% ridicarea interzicerii de a avea cetăţenia dublă pentru funcţionarii de stat, accesul inegal al candidaţilor la serviciile mass-media ş.a[xx].
Multe probleme în relaţiile Moldova-U.E. erau create de către autorităţile anticonstituţionale de la Tiraspol. După decizia U.E. şi SUA de a prelungi acţiunea hotărârii, prin care unui grup de lideri transnistreni era interzisă intrarea pe teritoriul ţărilor Uniunii Europene „ministerul de externe” din Tiraspol a declarat, că nu exclude posibilitatea adoptării hotărârilor similare faţă de diplomaţi occidentali[xxi]. Într-adevăr, peste o lună după această ameninţare la indicaţia lui I.Smirnov reprezentantului special al U.E. în Moldova K.Mijei a fost interzisă intrarea pe teritoriul Transnistriei. În legătură cu această diplomatul european a exprimat nedumerirea. Totodată el a promis că va continua să pregătească terenul pentru viitoarele negocieri în problemă transnistreană[xxii].
După evenimentele din 7 aprilie 2009, provocate de nemulţumirea partidelor de opoziţie de către rezultatele alegerilor în Parlament (5 aprilie 2009), în urma cărora PCRM a obţinut 60 mandate din 101, relaţiile Moldovei cu U.E. s-au înrăutăţit brusc. PCRM a acuzat România în organizarea protestelor în străzi, soldate cu devastarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei Moldovei şi a introdus regimul de vize cu ţara-vecină. U.E. a exprimat protest împotriva acestei acţiuni venită din partea autorităţilor moldoveneşti, a chemat guvernarea comunistă de la Chişinău să stabilească relaţii de bună vecinătate cu România, chemând totodată opoziţia şi autorităţile să respecte ordinea şi să nu permită violenţă[xxiii]. Situaţia, care s-a creat în Moldova, a fost discutată în Parlamentul European, unde s-au constatat încălcările multiple ale drepturilor omului. PCRM a fost chemată să înceteze violenţele şi să organizeze cercetarea obiectivă a celor întâmplate. M.Mikko a afirmat, că Uniunea Europeană are o atitudine foarte bună faţă de Moldova, dar nu va accepta poveştile autorităţilor. Alianţa Liberal-Democraţilor în Parlamentul European a cerut U.E. să trimită un grup de observatori în Moldova. În cadrul şedinţei menţionate comisarii europeni O.Ren şi B.Ferrero-Valdner au condamnat introducerea vizelor pentru cetăţenii României[xxiv]. În ajunul alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 Ministrul Reintegrării a Moldovei, V.Şova afirma, că Moldova este cointeresată în susţinerea României pentru soluţionarea problemei transnistrene. După refuzul autorităţilor comuniste de la Chişinău să elibereze agrement noului ambasador al României în Moldova ministrul de externe al României C.Diaconescu a ameninţat conducerea Moldovei, că va bloca negocierile Moldova – UE în privinţa noului acord de colaborare. Dar H.Solana nu l-a susţinut pe oficialul român şi a spus, că tratativele vor avea loc şi în continuare[xxv].
Opoziţia anticomunistă s-a adresat către U.E. cu o plângere asupra acţiunilor autorităţilor, cerând trimiterea comisiei pentru cercetarea dezordinilor în masă, care au avut loc la Chişinău[xxvi]. Peste câteva zile la Chişinău a venit în vizită M.Topolanek, reprezentantul Cehiei, care atunci prezida Uniunea Europeană. El s-a întâlnit cu liderii opoziţiei şi a audiat plângerile în lipsa dialogului cu autorităţile, continuarea atacurilor şi violenţelor. După această întâlnire liderii opoziţiei au plecat la Strasburgh, unde au participat la şedinţa Parlamentului European[xxvii]. În cadrul întrevederii cu H.Solana ei au repetat cerinţa de a trimite la Chişinău o comisie internaţională pentru examinarea cazurilor, legate de 7 aprilie[xxviii]. Ei considerasu, că Europa se va autodiscredita, dacă va acorda regimului Voronin 1 mlrd. de euro în schimbul compromisului opoziţiei cu PCRM. Acest compromis ei numeau „consensus cu un canibal”[xxix].
Dar în continuare în situaţia politică a Moldovei s-au produs schimbări. În urma alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009 majoritatea locurilor în Parlament au fost obţinute de coaliţia forţelor politice (53 voturi din 101). Deşi în raportul Parlamentului European se menţionau unele neajunsuri în organizarea alegerilor – greşeli în listele electoratului, folosirea resurselor administrative de către Europa, care era în aşteptarea primelor paşi din partea guvernării democratice. Preşedintele Comisiei Europene J.-M.Barroso l-a felicitat pe V.Filat cu înaintarea candidaturii la funcţia de prim-ministru şi i-a dorit lui succese în acţiuni[xxx]. Totodată H.Solana, înalt apreciind colaborarea U.E: cu V.Voronin l-a chemat să ajute la alegerea preşedintelui şi să scoată ţara dintr-un impas politic[xxxi]. El a fost primul oficial, care l-a felicitat pe V.Filat cu ocazia alegerii în funcţia de prim-ministru, sperând la un dialog principial[xxxii].
Chiar în primele zile după alegerea (25 septembrie 2009) noului prim-ministru V.Filat planificase vizita la Bruxelles, unde intenţiona să explice ideea, că autorităţile democratice ale Moldovei, în comun cu predecesorii lor – PCRM, nu sunt sătisfăcuţi de nivelul propus de colaborare cu U.E. – în cadrul „Parteneriatului Estic” şi doreau contacte mai apropiate[xxxiii]. Deşi reprezentantul special al U.E. C.Mijei a salutat acţiunile social-economice ale noului Guvern de la Chişinău, L.Orban, comisarul european pentru problemele politicii lingvistice, a repetat poziţia Uniunii Europene: Moldova nu face parte din lista candidaţilor potenţiali pentru intrarea în U.E., iar „Parteneriatul Estic” este doar programul de apropiere spre U.E., şi nu intrării în cadrul acestuia[xxxiv].
Delegaţia U.E., care a vizitat în aceste zile Chişinăul, s-a întâlnit şi cu liderul opoziţiei comuniste V.Voronin. Acesta a promis, că va susţine orice iniţiativă, care va conţine ideea integrării europene, soluţionării conflictului transnistrean şi democratizării Moldovei. În opinia multor observatori, în cadrul acestei întâlniri V.Voronin a obţinut garanţiile, că imunitatea lui personală se va păstra[xxxv]. În afara acestuia, V.Voronin a obţinut susţinerea din partea grupării Stângii Unite din Parlamentul European, care intenţiona să trimită în Moldova reprezentanţii săi pentru studierea situaţiei la faţa locului[xxxvi].
La sfârşitul lunii noiembrie 2009 Chişinăul a fost vizitat de B.Ferrero-Valdner, care a informat autorităţile, că la mijlocul lunii ianuarie 2010 vor începe tratativele privind acordarea Moldovei statutului de membru-asociat al U.E. şi introducerii regimului de comerţ liber. Totodată oficialul european a subliniat, că pentru acordarea ajutorului este nevoie de stabilitatea politică şi consensus în ţară[xxxvii].
Tratativele promise de B.Ferrero-Valdner, s-au început la 12 ianuarie 2010 la Chişinău. Au fost create 4 grupe de diplomaţi – 1) pentru efectuarea negocierilor în domeniul dialogului politic şi al reformelor, 2) în sfera colaborării, politicii externe şi securităţii, 3) economiei şi finanţelor, 4)justiţiei. Reprezentantul U.E. G.Vigand a specificat, că aceste tratative nu pot fi blocate chiar de desfăşurarea alegerilor parlamentare în Moldova[xxxviii].
Uniunea Europeană a respins apelurile liderului român T.Băsescu să accepte Moldova cât mai curând în cadrul U.E. Ambasadorul Ungariei în Moldova, D.Varga a afirmat, că Uniunea Europeană este cointeresată în lărgirea zonei de securitate şi valorilor europene, dar Moldova poate fi primită în U.E numai spre aproximaţie către anul 2023[xxxix]. Totuşi, autorităţile moldoveneşti aveau mari speranţe la ajutorul României, pentru că ţara-vecină a devenit membra U.E. şi putea influenţa adoptarea multor decizii importante[xl].
În martie 2010 V.Filat a prezentat la Bruxelles noul program al reformelor în Moldova, în care a fost expus un program vast de transformări politice şi social-economice. U.E., FMI, Banca Mondială şi alte structuri mondiale au făcut cunoştinţă cu acest document şi au promis, că pe parcursul următoarelor 4 ani Moldova va primi de la aceste organizaţii-donatoare 2,6 mlrd. de dolari. Circa 30 % din ele trebuiau fi transferate la întreţinerea bugetului şi balanţei interne ale ţării. În cadrul întâlnirilor lui V.Filat la Bruxelles erau discutate o serie de probleme, legate de colaborarea Moldovei cu U.E. – priorităţi strategice, reforme politice, structurale, sociale, acordarea ajutorului pentru reconstrucţia drumurilor, agriculturii, asigurării cu apă, îmbunăţirii sistemului de canalizare, relansării energeticii, protecţiei sănătăţii, dezvoltării regionale, politicii sociale. Revista europeană „EUobserver” a menţionat, că în Moldova domină atmosfera libertăţii presei şi discuţiilor politice, dar totodată a subliniat existenţa „mlaştinei corupţiei” şi administrarea nesătisfăcătoare[xli].
Această vizită a lui V.Filat la Bruxelles a fost intens discutată de către politicienii moldoveni. Reprezentantul PCRM I.Dodon, fostul prim-viceprim-ministru, a declarat, că V.Filat a făcut publicitate persoanei sale la Bruxelles, iar banii promişi de europeni vor veni doar în 2012-2013. Deşi secretarul de presă al Guvernului I.Volniţchi a numit această afirmaţie a lui I.Dodon drept „semnul disperării”, au început să manifeste neplăceri şi reprezentanţii AIE. Viceprim-ministru, ministru economiei în guvernul Filat, V.Lazăr a declarat, că în cazul neacceptării planului ambiţios al lui Filat de către structurile europene, Moldova nu va avea altă alternativă, decât apropierea spre CSI[xlii]. Mai optimist a fost mesajul liderului Partidului Democrat M.Lupu, care a declarat, că negocierile pentru statutul de asociere cu U.E. pot fi încheiate chiar în 2010. Aceasta înseamnă, după părerea lui, că între Moldova şi U.E. rămân nesoluţionate doar problemele liberalizării regimului de vize şi creării unei zone de comerţ liber[xliii]. Părerea pozitivă faţă de acţiunile guvernului Filat, deşi cu unele rezerve, prezentat de preşedintele Parlamentului European E.Buzek, care a considerat, că guvernul duce Moldova pe calea integrării europene, cu toate că uneori efectuează reforme riscante[xliv].
În pofida acestor probleme, Uniunea Europeană continua să ofere ajutor Moldovei – prin trimiterea specialiştilor şi susţinerea financiară. La Chişinău s-au deplasat 10 consilieri, selectaţi de către U.E. pentru guvernul Moldovei. Aceşti funcţionari trebuiau să acorde consultaţii guvernului în procesul discutării statutului de membru-asociat al U.E., Planului de stabilizare şi creştere economică, protecţia drepturilor omului, democratizării, descentralizării, reformelor în agricultură[xlv]. U.E. planifica să acorde Moldovei un ajutor financiar (10 mln. euro) pentru alimentarea normală a populaţiei cu apă potabilă (problemele alimentării cu apă potabilă, precum şi restabilirea ramurilor vinicole şi viticole prim-ministru V.Filat intenţiona să discute în cadrul vizitei sale la 15-16 septembrie 2010 la Bruxelles). Încă 90 mln. de euro au fost acordate Moldovei de către Parlamentul European cu scopul stopării crizei economice în ţară[xlvi]. În octombrie 2010 miniştrii de externe al ţărilor Uniunii Europene au însărcinat Comisia Europeană să elaboreze documentul, care prevedea principiile trecerii Moldovei în regimul fără vize cu ţările U.E., iar Consiliul pentru problemele externe al U.E. şi-a exprimat satisfacţia faţă de mersul negocierilor privind semnarea tratatului cu privire la acordarea Moldovei statutului de membru-asociat al U.E. (în legătură cu aceasta prim-ministru V.Filat a promis, că liberalizarea regimului de vize poate fi obţinută chiar în 2012)[xlvii]. Direcţia generală al afacerilor interne al Comisiei Europene a menţionat şi reducerea fluxului de migranţi din Moldova spre Occident, mai ales după implementarea în 2008 programului de parteneriat mobil al Moldovei cu Uniunea Europeană, care a acordat multor cetăţeni ai Moldovei posibilitatea de a emigra din Moldova în baza documentelor legale [xlviii].
În acest context comisia, formată din reprezentanţi ai guvernului moldovenesc a adoptat planul de acţiuni Moldova-U.E. pentru promovarea reformelor prioritare, necesare pentru integrare în Europa. Termenul-limită al planului a fost stabilit ca fiind iunie 2011. Dar reprezentanţii Uniunii Europene din nou au amintit autorităţilor moldoveneşti, că integrarea în Europa va deveni mult mai rapidă în cazul efectuării cu succes a reformelor planificate, şi a enumerat o serie de probleme, care trebuiau fi soluţionate de către Guvern în ritmuri cât mai rapide. În lista lor se prevedea şi asigurarea securităţii documentelor emise, administrarea frontierei, perfecţionarea legislaţiei penale, colaborarea internaţională în domeniul protecţiei datelor personale, soluţionarea problemei securităţii zborurilor aeriene, iar din ianuarie 2011 – iniţierea negocierilor cu Comisia Europeană privind admiterea Moldovei în spaţiul aerian european unic[xlix]. În afara acestuia, după dezlănţuirea luptei preelectorale între membrii AIE, unii funcţionari europeni au recomandat lui V.Filat să păstreze relaţii prieteneşti cu alţi membri ai Alianţei pentru Integrare Europeană, iar tuturor componentelor acestei alianţe – să înceteze lupta politică între ele şi să pună accent pe colaborarea reciprocă[l].
Unele concluzii. Atunci, când a devenit clar, că noul Plan de acţiuni Moldova-U.E. nu va fi semnat în viitorul apropiat, în cadrul Uniunii Europene s-au declanşat discuţiile privitor la perspectivele relaţiilor acestei structuri cu Moldova. În U.E. dominau forţele anticomuniste, stimulate de eforturile opoziţiei anticomuniste de la Chişinău, care nu accepta niciun acord de colaborare Moldova-U.E. înaintea alegerilor parlamentare-2009. Totodată, U.E. spera să nu permită intrarea definitivă a Moldovei în sfera de influenţă a Rusiei. Deaceea U.E. a decis să continue acţiunile sale, îndreptate spre europenizarea Moldovei. Scopul principal la această etapă trebuia să devină includerea Moldovei în zona de comerţ liber cu U.E. şi – în perspectiva îndepărtată – anularea regimului de vize. Dar liderul comunist V.Voronin, care s-a „dezamăgit” în ritmurile colaborării cu U.E şi a continuat cursul de apropiere spre Rusia, a înaintat Uniunii Europene o serie de acuzări serioase. Relaţiile Moldovei cu U.E. au intrat în criză după 7 aprilie 2009, când regimul comunist a introdus regimul de vize cu România, acuzând-o în pregătirea loviturii de stat, iar Uniunea Europeană a expus o părere negativă faţă de aceste acţiuni agresive, cerând restabilirea relaţiilor favorabile cu România, deşi a cerut opoziţia să nu permită repetarea dezordinilor. Părerea opoziţiei moldoveneşti a fost audiată la şedinţa Parlamentului European.
Venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană a fost salutată de către U.E, care exprima speranţa la realizarea cu succes a reformelor şi colaborarea intensă. Dar încercările noilor autorităţi de la Chişinău să lărgească parteneriatul înafara „Parteneriatului Estic” au fost respinse de către Bruxelles, care considera, că Moldova nu este suficient pregătită pentru intrarea în cadrul U.E. Reprezentanţii U.E. doar au promis Moldovei statutul de membru asociat şi introducerea regimului de comerţ liber. Negocierile în această privinţă s-au început în ianuarie 2010. După prezentarea de către V.Filat a programului al reformelor economice, Bruxelles a fost de acord să deschidă creditarea Moldovei – în sumă 2,6 mlrd. de dolari. Ajutorul U.E. se exprima prin trimiterea la Chişinău a unui grup de specialişti şi alocarea mijloacelor băneşti pentru lichidarea urmărilor crizei financiare. Totodată cercurile europene afirmau, că integrarea în Europa va deveni mai rapidă după efectuarea reformelor necesare în toate sferele vieţii interne din ţară. Aceste perspective au fost considerate de către unii membri ai AIE drept neclare. Aceşti reprezentanţi ai Alianţei de guvernare au dat de înţeles U.E., că Moldova are alternativă colaborării cu U.E – Comunitatea Statelor Independente, condusă autoritar de Rusia. Situaţia s-a complicat şi în urma campaniei electorale, când partidele-membre ai AIE au înaintat o serie de acuzări reciproce şi U.E., a încercat fără niciun succes să găsească căile de împăcare între ele, menţionând, că toate partidele Alianţei au un duşman comun – PCRM.
[i] Чубашенко Д. Калман Мижей: „Мы не хотим унизить Приднестровье» // Молдавские ведомости, 2008, 25 апреля.
[ii] С Евросоюзом все о’кей // Молдавские ведомости, 2008, 30 мая
[iii] Могут рассчитывать на ЕС // Молдавские ведомости, 2008, 3 сентября
[iv] Делегация ЕС инспектирует перерабатывающие предприятия Молдовы// Молдавские ведомости, 2008, 7 марта.
[v] Квоты на экспорт вин в ЕС // Молдавские ведомости, 2008, 14 марта.
[vi] Ближе к ЕС // Молдавские ведомости, 2008, 14 марта.
[vii] Жосу В. Оппозиция и внешние факторы // Молдавские ведомости, 2008, 28 мая; ЕС нужна единая Молдова // Молдавские ведомости, 2008, 8 октября
[viii] Воронин пообещал Евросоюзу честные выборы // Молдавские ведомости, 2008, 28 мая.
[ix] Молчанов С. Европейцы обеспокоены ситуацией в Гагаузии // Молдавские ведомости, 2008, 9 июля
[x] Чубашенко Д. Объединиться нельзя разъединиться // Молдавские ведомости, 2008, 5 ноября; Сорокин В. Запад предупредил Воронина: не идите на условия России // Молдавские ведомости, 2008, 3 декабря
[xi] «5+2» по доброй воле // Молдавские ведомости, 2008, 19 ноября; ЕС доверяет Приднестровью // Молдавские ведомости, 2008, 21 ноября
[xii] ЛП: ПКРМ против европеизации // Молдавские ведомости, 2009, 10 февраля
[xiii] Либералы против соглашения с ЕС до выборов // Молдавские ведомости, 2008, 25 июля
[xiv] Жосу В., Чубашенко Д. Стенка на стенку // Молдавские ведомости, 2009, 13 января
[xv] Евросоюз намерен отменить визовый режим для Молдовы // Молдавские ведомости, 2008, 15 октября; Новое соглашение с ЕС // Молдавские ведомости, 2008, 17 октября;
[xvi] До Европы еще далеко // Молдавские ведомости, 2008, 10 октября; Евросоюз намерен отменить визовый режим для Молдовы // Молдавские ведомости, 2008, 15 октября.
[xvii] Новый этап евроинтеграции // Молдавские ведомости, 2008, 24 октября; Воронин: все равно в Евросоюз!// Молдавские ведомости, 2008, 24 декабря
[xviii] Жосу В., Чубашенко Д. Стенка на стенку // Молдавские ведомости, 2009, 13 января
[xix] Митин В. Президент Воронин критикует план Евросоюза по «Восточному партнерству» // Молдавские ведомости, 2009, 3 марта
[xx] Воронин поразил Бениту Ферреро-Вальднер// Молдавские ведомости, 2009, 24 апреля; «Восточное партнерство» не облегчит визовые правила // Молдавские ведомости, 2009, 6 мая
[xxi] Митин В. Западных дипломатов могут объявить персонами нон-грата в Приднестровье // Молдавские ведомости, 2009, 20 февраля.
[xxii] Кальман Мижей: формат «5+2» будет восстановлен// Молдавские ведомости, 2009, 27 марта
[xxiii] Румыния не советует своим гражданам посещать Молдову // Молдавские ведомости, 2009, 10 апреля.
[xxiv] Сорокин В. Депутаты Европарламента: «Воронин должен осудить насилие против демонстрантов // Молдавские ведомости, 2009, 24 апреля; Воронин поразил Бениту Ферреро-Вальднер// Молдавские ведомости, 2009, 24 апреля; Валиков И. Европарламентарии шокированы // Молдавские ведомости, 2009, 1 мая; Чижиков В. Европарламент осудил нарушения прав человека в Молдове // Молдавские ведомости, 2009, 8 мая; Либералы Европы призывают провести мониторинг // Молдавские ведомости, 2009, 23 июня.
[xxv] ЕС призывает к диалогу// Молдавские ведомости, 2009, 29 апреля
[xxvi] Митин В. Оппозиция призывает Евросоюз, Совет Европы и ОБСЕ направить в Молдову международную миссию для расследования событий 7-8 апреля // Молдавские ведомости, 2009, 10 апреля
[xxvii] Караман П. Конституционный Суд утвердил итоги выборов // Молдавские ведомости, 2009, 24 апреля
[xxviii] Солана встретился с оппозицией // Молдавские ведомости, 2009, 24 апреля
[xxix] Чубашенко Д. Консенсус с каннибалом // Молдавские ведомости, 2009, 1 мая
[xxx] Доклад Европарламенту // Молдавские ведомости, 2009, 4 сентября; Баррозу поздравил Филата // Молдавские ведомости, 2009, 22 сентября
[xxxi] Солана призвал Воронина к благоразумию // Молдавские ведомости, 2009, 30 сентября
[xxxii] Солана призывает к диалогу // Молдавские ведомости, 2009, 2 октября
[xxxiii] Филат поедет в Брюссель // Молдавские ведомости, 2009, 25 сентября
[xxxiv] Еврокомиссар: у Молдовы нет шансов // Молдавские ведомости, 2009, 7 октября; Правительство солидарно с Евросоюзом // Молдавские ведомости, 2009,14 октября
[xxxv] Узун Н. Тройка ЕС и письмо товарища // Молдавские ведомости, 2009, 23 октября
[xxxvi] Левые европарламентарии обвиняют АЕИ // Молдавские ведомости, 2009, 27 ноября
[xxxvii] Узун Н. Еврокомиссар привезла деньги и требования // Молдавские ведомости, 2009, 1 декабря
[xxxviii] Симионел А. Молдова начала переговоры по новому соглашению с ЕС // Панорама, 2010, 13 января.
[xxxix] Бэсеску: принять Молдову в ЕС // Молдавские ведомости, 2009, 29 мая; Бухарест признает Республику Молдова // Молдавские ведомости, 2009, 26 июня; В 2023 году Молдова присоединится к Евросоюзу // Панорама, 2010, 15 января.
[xl] Ю.Лянкэ: со всем миром на одном языке// Молдавские ведомости, 2009, 30 сентября
[xli] Симионел А. Брюссельская «капуста» // Панорама, 2010, 16 марта.
[xlii] Лазэру надоела «приемная Евросоюза» // Панорама, 2010, 26 марта.
[xliii] Панорама, 2010, 21 апреля.
[xliv] Панорман П. Молдове необходимы рискованные реформы // Панорама, 2010, 17 сентября.
[xlv] Евросоветники залатают дыры в системе молдавского госуправления // Панорама, 2010, 23 апреля.
[xlvi] ЕБРР выделит 10 млн. евро для снабжения питьевой водой // Панорама, 2010, 11 июня; Премьер собирается в Брюссель // Панорама, 2010, 7 сентября; Молдова получит грант в 90 млн.евро // Панорама, 2010, 8 сентября.
[xlvii] В Европу без виз // Панорама, 2010, 26 октября; Горохов Л.Возможность получения безвизового режима // Панорама, 2010, 27 октября.
[xlviii] Числа им не счесть // Панорама, 2010, 27 октября
[xlix] Министры Евросоюза о молдавской мечте // Панорама, 2010, 1 октября; Колючкин М. Предвыборная фишка АЕИ // Панорама, 2010, 12 октября
[l] Колючкин М. Предвыборная фишка АЕИ // Панорама, 2010, 12 октября
Комментариев нет:
Отправить комментарий