Situaţia internă în Moldova: analize şi perspective
După prăbuşirea coaliţiei PCRM-PDM ( susţinută de Rusia), în presa cotidiană au apărut mai multe versiuni vizavi de aceste evenimente, idei care, de fapt, se exclud reciproc. După părerea PDM, acest partid a fost iniţial orientat spre alianţa cu PCRM, dar aceste planuri au fost anihilate de către M. Tkaciuc, care, împreună cu V. Voronin, a informat PDM că acesta din urmă trebuie să fie ales în funcţia de Preşedinte al Parlamentului. Numai în rezultatul acestei acţiuni M. Lupu va obţine statut de candidat la funcţia de Preşedinte al Moldovei. Mai târziu, acelaşi Tkaciuc, din proprie iniţiativă, a informat PDM -ul că nu poate spera la susţinerea candidaturii lui M. Lupu la funcţia de Preşedinte din partea PCRM[i].
După părerea PCRM, PDM evita crearea alianţei cu comuniştii în mod intenţionat, pentru a avea motiv de a declara că este „nevoită” să intre în AIE. Aceste acţiuni, scriu surse procomuniste, erau realizate în baza planului fostului consilier al lui T. Băsescu - C. Guşă. Planul menţionat prevedea şantajarea lui Filat cu aceste tratative, astfel obţinând mai multe posturi de răspundere în ţară şi impunerea renunţării, în favoarea lui M. Lupu, la ideea de a deveni Preşedintele ţării. Pentru a ascunde intenţiile sale adevărate, PDM a înscenat „presiunea din partea societăţii” asupra lui M. Lupu, ca acesta să nu creeze coaliţia cu PCRM. Celorlalte forţe aflate pe arena politică a Moldovei, li se imputa ideea că Voronin nu este capabil să ducă tratative. Autorii acestei idei aşteptau criza în rândurile PCRM, ieşirea unui grup de deputaţi din tabăra acestui partid şi trecerea acestuia în fracţiunea PDM. Către primăvara anului 2011 PDM planifica includerea altor deputaţi ai fostei fracţiuni PCRM, cu ajutorul Partidului Liberal, trimiterea în demisie a guvernului Filat şi înlocuirea acestuia cu V. Plahotniuc[ii]. După eşuarea formării coaliţiei de centru-stânga presa procomunistă a înaintat ideea că refacerea AIE aduce ţara în impas, considerânsu-se că noua coaliţie nu va soluţiona criza politică[iii].
Drept alternativă alianţei cu PDM, Voronin a declarat despre posibilitatea creării alteia noi – cu PLDM, motivând această ideea prin faptul că ambele partide au aceleaşi principii şi nu au divergenţe ideologice. Voronin a explicat chiar necesitatea acestei alianţe, întrucât, după părerea sa, Filat va avea anumite probleme la alegeri dacă nu va găsi modalităţi de ieşire din impasul economic actual. Voronin a mai informat că el şi Filat s-au referit şi la criza politică în care ne aflăm. Filat a confirmat întâlnirea cu Voronin, dar a argumentat aceasta prin necesitatea de a ieşi din criza politică. Filat nu a comentat zvonurile despre oarecare coaliţie PCRM-PLDM. D. Chirtoacă a declarat că în cadrul AIE nu se cunoştea despre tratativele dintre PLDM şi PCRM, cu toate afirmaţiile lui Filat. Lupu, din partea sa, a explicat că PCRM doar creează iluzia negocierilor cu PLDM, dar în realitate este gata la orice pentru a reveni la putere. Lupu a mai declarat că este gata să renunţe la aşa-numitele pretenţii ale sale la funcţia de Preşedinte cu o singură condiţie: dacă Preşedintele va fi decorativ, atunci funcţia lui la fel trebuie să fie decorativă[iv]. Fiind foarte emoţionat, Lupu a promis că va pune tratativele secrete Filat - Voronin în discuţie la şedinţa Consiliului AIE. În cazul înţelegerii dintre PLDM şi PCRM, a spus Lupu, AIE va fi distrus, iar el nu va deveni Preşedinte aşa cum era stipulat în documentele de constituire al AIE[v].
În cadrul conferinţei de presă Filat a răspuns că discutarea candidaturii Preşedintelui, oricine ar fi acesta, poate fi efectuată doar în cadrul alianţei. Filat a adăugat că nu intenţionează să devină Preşedinte, în lumina circumstanţelor actuale, lucrurile plasându-se la polul opus în cazul în care Preşedintele va fi ales la alegerile prezidenţiale de către popor. Reiese din spusele premierului că funcţia obţinută nu este tocmai cea aşteptată însă postul îi oferă oportunitatea realizarea programului electoral prezentat[vi]. Negocierile cu PCRM au mai purtat şi „masca” iniţierii lui Filat în cursul negocierilor dintre PCRM şi PDM[vii].
În acelaşi timp, şi presa loială Alianţei constata relaţiile interpersonale complicate între membrii coaliţiei de guvernare, în special între Filat şi Ghimpu. Profitând de acest fapt, unii lideri comunişti, precum I. Dodon, considerau că este posibilă crearea coaliţiei largi de guvernare, cu participarea PCRM[viii].
Reprezentanţii AIE au încercat să soluţioneze problema alegerii Preşedintelui, organizând întâlnirea liderilor celor 4 fracţiuni parlamentare (din partea PCRM trebuia să participe liderul fracţiunii comuniste, Maria Postoico). Dar întâlnirea dată a eşuat. PCRM a declarat că este gata să susţină un preşedinte apolitic, singura candidatură nesusţinută de comunişti fiind cea a lui M. Lupu. În replică, V. Filat a precizat că există numeroase posibilităţi de a alege Preşedintele[ix]. În pofida faptului că M. Lupu a numit public 6 variante „legale” de alegere a Preşedintelui, iar M.Ghimpu – 2, aceştia nu au făcut-o în mod convingător. În rezultat, reprezentanţii alianţei de guvernare au decis să se apeleze la Curtea Constituţională pentru a afla cum trebuie să procedeze în cazul în care nici unul din candidaţi nu va obţine 61 de voturi[x].
Mai târziu s-a aflat şi despre faptul că nici membrii PDM nu au o părere univocă cu referire la candidatura lui M. Lupu la funcţia de Preşedinte. Preşedintele de Onoare al PDM, D. Diacov, a declarat că „în cazul în care va fi necesar”, poate fi înaintată şi altă candidatură, dar actualmente necesitatea nu se face simţită. La Consiliul AIE s-a decis formarea grupului de jurişti care să reprezinte toate partidele Alianţei, principalul obiectiv al acestuia fiind stabilirea în termen de 2 săptămâni a formei şi a termenilor alegerii Preşedintelui. Liderul PCRM a salutat această decizie a Alianţei[xi].
În legătură cu faptul că Curtea Constituţională a refuzat să numească termenii-limită de alegere a Preşedintelui, Parlamentul a obţinut posibilităţi nelimitate de amânare a procedurii de organizare a alegerilor. Fiecare partid al Alianţei mizează pe propriile perspective de ieşire din criza constituţională. V. Filat propune precizarea normei respective din Constituţie pentru că starea actuală a lucrurilor nu este prevăzută în Legea Fundamentală. Partidul Democrat susţine ideea reformării Constituţiei cu condiţia de a studia şi analiza atent conţinutul acestor reforme. Partidul Liberal susţine ideea soluţionării radicale a „problemei constituţionale” prin adoptarea noii Constituţii. Reprezentanţii PCRM au acuzat Curtea Constituţională fiindcă aceasta a deschis cutia Pandorei şi calea spre uzurparea puterii de stat[xii].
În urma impasului politic în care au intrat autorităţile Moldovei, se consideră necesitatea imperioasă ca alegerile Preşedintelui să fie amânate pe un termen nestabilit.[xiii].
Printre problemele politice cu care astăzi se confruntă Moldova putem numi următoarele. Reprezentanţii puterii democratice consideră că în situaţia de criză în economie principală vină cade pe umerii PCRM. De aceea Guvernul Filat a interzis exportul grâului (chiar în pofida criticii aspre din partea FMI) şi a invocat eventuala interzicere a exportării altor produse alimentare. Opoziţia comunistă consideră că autorităţile sunt lipsite de competenţă în domeniul administrării şi nu pot elabora prognoze economice pe termen lung, propunând majorarea urgentă a pensiilor şi a salariilor. [xiv].
I. Corman, vicepreşedinte al PDM, renunţând în mod public la ideea semnării tratatului politic de bază cu România, „pentru că acesta a devenit mărul discordiei” în relaţiile Moldovei şi României, a fost ţinta unui protest hotărât din partea PCRM, care a atribuit alocuţiunii date statutul de trădare a ideilor expuse mai înainte de PDM (după cum se cunoaşte, până în 2011, PDM susţinea ideea semnării tratatului de bază între Moldova şi România şi întărirea statalităţii moldoveneşti)[xv].
Tentativa Partidului Liberal de a înainta Parlamentului pentru discuţie proiectul de lege cu privire la interzicerea simbolicii comuniste a adus la organizarea pichetării clădirii Parlamentului de către susţinătorii PCRM, fiind dirijaţi de deputaţii acestei fracţiuni (deşi proiectul nu a fost inclus în ordinea de zi a legislativului)[xvi].
A eşuat altă iniţiativă a liberalilor – promovarea modificării legislaţiei care permite părinţilor stabilirea naţionalităţii copiilor. PCRM a respins proiectul, declarând că acesta aduce la „creşterea artificială a românilor în defavoarea moldovenilor”. PDM şi PLDM, fiind de acord cu comuniştii, au respins propunerea Partidului Liberal şi au decis să trimită proiectul pentru prelucrare în comisia parlamentară de profil. Acest lucru a stârnit indignare şi protest vehement din partea liderului PL, M. Ghimpu[xvii].
După controverse şi discuţii aprinse, a fost totuşi adoptată Legea cu privire la politica financiar-bugetară. Dar adoptarea acesteia, după cum afirmă sursele procomuniste, a fost realizată sub presiunea străină. Liderii partidelor AIE au fost chemaţi pentru consultări la ambasadorul SUA, A.Chodry, care a impus politicienii moldoveni să găsească limba comună şi să accepte varianta acestei legi, propusă fiind de către PLDM. Acţiunea este o confirmare a opiniei precum că Occidentul l-a stabilit în calitate de lider al Alianţei pe preşedintele PLDM, prim-ministrul V.Filat.
În aşteptarea alegerilor locale a fost iniţiată şi campania de provocări politice. Persoane necunoscute au demolat la Ialoveni monumentul ostaşilor sovietici-„eliberatori”. Deputatul PDM A. Stoianoglo a declarat că „nu ştie cine adoptă aceste decizii absolut nebune”. El consideră că aceste acţiuni încordează situaţia. „Noi nu trebuie să demolăm nimic, trebuie să ţinem minte de istoria noastră, să tragem concluzii şi să ne gândim la viitorul nostru” a declarat el[xviii]. După părerea noastră, această provocare putea fi organizată şi de PCRM, care speră să discrediteze cu orice preţ Partidul Democrat şi să-l excludă de pe scena politică a ţării. Incapacitatea PDM de a se clarifica cu cele întâmplate la Ialoveni va permite PCRM-ului ca în ajunul alegerilor locale să mobilizeze electoratul său, în special la Chişinău. În condiţiile în care candidatura PCRM astăzi nu are concurenţi reali (liderii PLDM au respins candidatura lui S. Urechean, este puţin probabil că el totuşi va fi numit candidat oficial al partidului la funcţia de primar al mun. Chişinău; cel mai probabil candidat A. Tănase a refuzat să participe în cursa electorală locală) astfel creşte posibilitatea că PCRM va prelua puterea la Chişinău.
Analiza evenimentelor ne arată că AIE nu a reuşit să soluţioneze problema alegerii Preşedintelui şi a intrat în impas. A devenit evident faptul că tactica AIE, orientată spre „cumpărarea” celor 2 voturi din tabăra PCRM, care nu ajung Alianţei pentru alegerea Preşedintelui, la fel a suferit eşec. Au eşuat şi alte tentative ale Alianţei de a convinge PCRM să voteze candidatura lui M. Lupu. Aici trebuie subliniat faptul că în situaţia actuală, după eşecul tratativelor PDM cu PCRM în privinţa formării coaliţiei de centru-stânga, PCRM nici într-un caz nu poate vota candidatura lui M. Lupu. Faptul că împotriva acestei votări sunt V. Voronin şi M. Tkaciuk, în cazul dat nu este cel mai important. Însăşi electoratul PCRM, care este orientat spre puternicul partid de stânga, care în mod consecvent apără interesele alegătorilor, nu va accepta niciodată această cotitură, ceea ce ar însemna pentru PCRM catastrofă electorală. De aceea ar fi în interesul statului, pentru soluţionarea definitivă a crizei, ca liderii Alianţei să cedeze, în cazul dat PCRM, şi să-l înlocuiască pe M. Lupu cu altă candidatură, care nu trezeşte sentimente agresive atât la conducerea PCRM, cât şi la electoratul acestui partid. De aceea, dacă Curtea Constituţională nu va adopta hotărârea în favoarea AIE, care permite, spre exemplu, alegerea Preşedintelui cu 51 de voturi ale deputaţilor, sau organizarea unui referendum în privinţa alegerii Preşedintelui, alegerile parlamentare în Moldova vor deveni inevitabile.
Este evident şi faptul că în cazul în care Curtea Constituţională va susţine ideea alegerii Preşedintelui prin votul întregului popor, cum a fost în 1991 şi 1996 (ceea ce schimbă principiul alegerii Preşedintelui, introdus în Constituţia actuală), principali contracandidaţi vor fi actualul prim-ministru V. Filat şi ex-Preşedintele V. Voronin, care ar avea posibilitatea să candideze din nou la funcţia de Preşedinte al ţării (alţi candidaţi, care sunt în stare să concureze real cu V. Filat, PCRM astăzi nu are. Ele pot apărea doar cel puţin peste un an, în legătură cu vârsta principalilor pretendenţi Iu. Muntean (39 ani) şi I. Dodon (36 ani). Alţi candidaţi (Z. Greceanaia şi E. Muşuc nu dispun nici de popularitate, nici de calităţi administrative pentru a câştiga lupta cu V. Filat. Candidatura lui M.Lupu în acest caz va fi respinsă din start. Încercările PDM de a promova candidatul său la funcţia de Preşedinte, persoană care dispune de un caracter slab şi dependent, ar aduce acest partid la pragul catastrofei şi pot deveni motivul reincaunării la postul de Preşedinte a lui V. Voronin, pentru că M. Lupu ar prelua voturile posibile a lui V.Filat. Luând în vedere ambiţiile cunoscute a lui M.Lupu, care în mod maniacal doreşte să devină cu orice preţ Preşedintele ţării, pentru a stopa acţiunile acestuia, care în condiţiile actuale ar putea readuce la putere PCRM, probabil, va fi nevoie de implicarea forţelor din afara ţării.
Ruslan ŞEVCENCO, doctor în istorie, conferenţiar
Ruslan ŞEVCENCO, doctor în istorie, conferenţiar
[i] Соловьев М. Правда о провале левоцентристской коалиции, или Кто торпедировал миссию Сергея Нарышкина //Молдавские ведомости, 2011, 16 февраля.
[ii] Борейко С. Другая версия провала левоцентристской коалиции // Молдавские ведомости, 2011, 1 марта
[iii] Тодуа З. «Кульбит» ДПМ и отношения с Россией // Независимая Молдова, 2011, 14 января.
[iv] Ткачук Т. Воронин готов дружить с Филатом // Панорама, 2011, 15 февраля.
[v] Озабоченный Мариан // Независимая Молдова, 2011, 15 февраля.
[vi] Я не хочу быть президентом Молдовы!// Комсомольская Правда в Молдове, 2011, 12 февраля.
[vii] Волков М. Кто хотел арестовать Владимира Филата? // Панорама, 2011, 1 марта.
[viii] Филат о Гимпу: Он тоже мне не друг// Молдавские ведомости, 2011, 19 января; Додон: Сформировать широкую коалицию еще не поздно // Молдавские ведомости, 2011, 19 января.
[x] Узун Н. Альянс снова пойдет в суд // Молдавские ведомости, 2011, 22 марта.
[xi] Валиков И. Альянс может отказаться от кандидатуры Мариана Лупу // Панорама, 2011, 22 марта.
[xii] Васильев А. КС умыл руки; Решение КС комментируют депутаты фракции ПКРМ // Пульс, 2011, 11 февраля.
[xiii] Зимбельская Д. Выборы президента Молдовы растянутся на неопределенный срок? // Комсомольская Правда в Молдове, 2011, 9 февраля. Ильина К. «Бессрочная разумность» // Кишиневский обозреватель, 2011, 10 февраля.
[xv] Главное – не раздражать соседей // Независимая Молдова, 2011, 17 февраля.
[xvi] Борейко С. Оппозиция вышла на улицу // Молдавские ведомости, 2011, 11 февраля.
Комментариев нет:
Отправить комментарий