PLDM şi alegerile locale 2011

Alegerile locale - 2011: PLDM

            După cum se cunoaşte, PLDM a fost fondat în noiembrie 2007 de către un grup de membri ai PD în frunte cu vicepreşedintele acestui partid, Vladimir Filat. Evenimentul s-a produs ca rezultat al dezacordului dintre viziunile acestui grup cu orientarea neclară şi lipsită de orice perspectivă, promovată de conducerea partidului, avându-l drept lider pe Dumitru Diacov, care, de fapt, se menţinea pe o poziţie mai mult sau mai puţin procomunistă. Venind pe scena politică doar cu 16 luni înaintea alegerilor parlamentare, PLDM a reuşit să manifeste consecvenţă şi fermitate, obţinând simpatia electoratului ţării.

La alegerile din 5 aprilie 2009, PLDM a acumulat 15 mandate. Poziţiile partidului s-au consolidat în urma alegerilor locale din 29 iulie 2009 (18 mandate), iar alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 au transformat-o în promotorul forţelor anticomuniste şi al partidelor de dreapta ale Moldovei. Luând în vedere că PLDM dispune de 32 mandate în Parlament, iar statutul impozant al liderului acestuia, Vladimir Filat, se află în creştere, putem menţiona cu unele rezerve, că în anii apropiaţi PLDM va păstra poziţiile sale de lider între forţele anticomuniste din Republica Moldova.

 Treptat a crescut popularitatea PLDM şi în Chişinău  (15,62%-16,89%-28,44%), astfel putem  anticipa eventualul  succes al PLDM şi la alegerile locale-2011, mai ales în partea centrală a republicii.

            Reuşitele PLDM se explică prin faptul că în Moldova electoratul prooccidental are poziţii bine întemeiate. Timp de 2 decenii, cât Moldova a existat în calitate de stat independent, această parte a electoratului încerca să identifice fără succes acel partid, care, în mod stabil, fără cotituri neaşteptate şi cu un caracter extremist (care au fost realizate în anii ’90 de către Frontul Popular, iar astăzi – de către Partidul Liberal), să menţină orientarea proeuropeană. Acest partid -„utopie” a apărut odată cu constituirea PLDM. 

În comparaţie cu Partidul Liberal, despre care noi am scris în materialul precedent, PLDM, chiar dacă în rândurile sale se află o parte din funcţionarii cu principii extermiste, se străduie să nu intre în conflict deschis. Prin aceasta partidul atrage alegători necomunişti, care doresc să aibă un partid stabil, puternic şi – numaidecât – anticomunist. Anume în acest mod  se prezintă astăzi PLDM.  

Deşi PLDM este un partid anticomunist,  prin toate mijloacele manifestă intenţia să menţină relaţii bune cu Rusia (despre aceasta Filat afirmă în toate declaraţiile sale, consacrate politicii externe). Dar trebuie de menţionat că în această direcţie realizări palpabile nu s-au evidenţiat. S-a soldat cu eşec tentativa ministrului de externe al Moldovei (membru PLDM), Iurie Leancă, de a prezenta drept izbândă rezultatele întâlnirii sale cu colegul rus, S. Lavrov, pentru că diplomatul rus a repetat formula tradiţională a Rusiei privitor la conflictul transnistrean: soluţionarea conflictului şi retragerea forţelor ruse din Transnistria vor avea loc doar după găsirea unui compromis reciproc de către părţile conflictului (Chişinău şi Tiraspol), deşi poziţia Tiraspolului este şi poziţia Rusiei; mai mult, Tiraspolul, după părerea Rusiei, în mod obligatoriu trebuie să aibă un statut egal cu Chişinăul.

Declaraţiile cu privire la relaţia amiabilă cu Rusia se echilibrează prin apropierea de România (amintim că V. Filat şi fostul lider al AMN, astăzi membru PLDM - S. Urechean, sunt cetăţeni ai României). Astăzi, la ordinea de zi a relaţiilor moldo-române se află şedinţele comune ale guvernelor din ambele state. Dar, totodată, este evident şi faptul că vectorul de bază al activităţii lui V. Filat şi al  Guvernului în complexitatea lui nu este nici protejarea intereselor României sau (cu atât mai mult) ale Rusiei, dar orientarea, în primul rând, spre poziţia Uniunii Europene şi a SUA, adică intrarea în Europa fără România. Anume prin acest lucru sunt explicate vizitele permanente ale lui V.Filat la Bruxelles şi Strasbourg şi unele succese vizibile în această direcţie. U.E. şi SUA în ultimul timp l-au apreciat pe V .Filat drept un lider al Moldovei cu perspective politice considerabile pentru viitor. El este invitat cu regularitate la UE şi Consiliul Europei şi acceptat cu toate declaraţiile lui proeuropene. Dar noi nu putem trece cu vederea şi atitudinea mai puţin îngăduitoare a funcţionarilor europeni la promisiunile permanente ale premierului moldovean. Reformele „cardinale”, promise de către acesta, rămân în mare parte doar pe hârtie, în special reforma sistemului judiciar, şi Europa şi manifestă primele semne de nesatisfacţie în raport acţiunile lui Filat. Însă Guvernul lui Filat încearcă să neglijeze aceste semne şi insistă asupra integrării cât mai rapide în Europa. Acest lucru a început să fie privit în Occident cu nedumerire şi a adus deja la declaraţiile unor funcţionari europeni despre „încheierea lunii de miere” în relaţiile Moldova-U.E. (şeful delegaţiei U.E. în Moldova D.Schubel).

Acţiunile PLDM în domeniul politicii interne pot fi calificate formal  relativ echilibrate. Deşi în politica economică acest partid promovează valorile economiei liberale (despre aceasta ne vorbeşte procesul „optimizării”, adică închiderii şcolilor săteşti, concedieri masive ale învăţătorilor, anularea înlesnirilor pentru poliţişti, pregătirea măsurilor pentru privatizarea întreprinderilor mari, îngheţarea salariilor în condiţiile creşterii permanente a preţurilor ş.a.), dar Filat întreprinde eforturi pentru a dovedi populaţiei că urmările acestor hotărâri nu vor fi pe atât de negative, pe cât sunt apreciate la prima vedere. Spre exemplu, Filat a promis că privatizarea operatorului naţional de telefonie mobilă şi fixă, „Moldtelecom”, acţiune în rezultatul căreia se vor scumpi subit aceste servicii (informaţii despre hotărârea dată au apărut în servicii mass-media) nu va avea loc. Filat a impus conducerea companiei să anuleze majorarea tarifelor. El a exprimat dezacordul cu salariile grandioase ale conducătorilor unor departamente şi a obţinut limitarea lor la nivelul de 25 000 de lei (circa 2000 de dolari). El s-a opus creşterii preţurilor la preparatele medicale şi a declarat că va contribui la reducerea acestora.

Şi de această dată iniţiativele au rămas la statutul de concept. S-a produs revalorizarea preparatelor, dar preţurile au scăzut neesenţial şi reducerea a fost „înghiţită” prin noul val de creştere a preţurilor. Are loc construcţia caselor în zona afectată de inundaţiile din 2010, deşi mult mai încet decât s-a promis. PLDM refuză să susţină ideile banale ale partenerilor săi din coaliţie (spre exemplu, au refuzat să susţină ideea PL ca părinţilor să li se recunoască dreptul de a stabili naţionalitatea copiilor).

V. Filat reacţionează adecvat şi convingător atunci când anumite acţiuni politice au loc în apropierea clădirii Guvernului şi încearcă – atât prin intermediul subalternilor, cât prin forţa exemplului propriu – să liniştească spiritele. V.Filat a restabilit parţial circulaţia trenurilor prin Transnistria (ruta Chişinău-Odesa), care a fost apreciată pozitiv de către Occident şi s-a întâlnit cu liderul separatist I. Smirnov. Deşi această întâlnire nu a adus niciun rezultat lui Filat, el a inclus-o pe lista acţiunilor sale pozitive – ca mărturie a pragmatismului propriu.

            În lista neajunsurilor activităţii Guvernului Filat se înscriu creşterea inflaţiei, deficitul forţei de muncă, creşterea preţurilor la gazele naturale, ce aduce creşterea preţurilor la alte mărfuri şi servicii pentru populaţie, creşterea permanentă a datoriei externe a Moldovei, ce impune Guvernul să mărească suma achitărilor externe ale ţării din contul bugetului naţional şi al cheltuielilor prognozate pentru alte articole ale bugetului; clima investiţională negativă a ţării, scăderea ratei cheltuielilor sociale în bugetul de stat (pentru a. 2011 – din 72% spre 66% cu tendinţa spre scădere în continuu).

            Relaţiile între PLDM şi alte partide parlamentare se manifestă prin încordare. Reprezentanţii Partidului Liberal consideră PLDM drept un partid puternic, dar neomogen, în care sunt membrii au viziuni foarte diferite – de la foşti frontişti până la foşti comunişti -  şi numesc partidul lui Filat  „partidul oamenilor bogaţi”. Ei exprimă dezacordul cu orientarea minimă spre România, care se manifestă în politica PLDM şi clasifică drept „bolnăvicioase” orice declaraţii ale liderilor PLDM cu privire la contactele cu Rusia. Un grup de lideri raionali şi membri de rând ai PL apreciază PLDM drept un „Ianus cu două feţe”, care doreşte să rămână în relaţii bune atât cu Occidentul, cât şi cu Rusia. Informaţiile despre întâlnirile lui V. Filat cu V. Voronin, în scopul soluţionării crizei „prezidenţiale”, au fost comentate negativ în mediul PL. Personal, V. Filat este numit de către liberali drept un „oligarh”, care se gândeşte doar la îmbogăţirea proprie şi refuză categoric să-l accepte în calitate de lider al statului. Între neajunsurile lui V. Filat în PL sunt menţionate caracterul pretenţios şi foarte ambiţios al premierului. Relaţiile PL - PLDM se află în pericol permanent şi din alt motiv – refuzul PLDM de a susţine un singur candidat al AIE la alegerile locale în Chişinău şi înaintarea propriului candidat.

            Relaţiile PLDM – PDM sunt mult mai tensionate decât cu PL, pentru că devine tot mai evidentă lupta pentru puterea supremă între V. Filat şi M. Lupu, care este susţinut de prim-vicepreşedintele PD, miliardarul V.Plahotniuc. Conform informaţiei pe care o deţinem, PD a elaborat planul de discreditare şi destituire a lui V.Filat din funcţia de prim-ministru, cu înlocuirea lui V.Plahotniuc. Mai mult, liderul formal al PD, M. Lupu, vede într-o lumina proastă orice acţiune a lui V. Filat în direcţia întăririi poziţiilor sale în ţară şi încearcă să-l declare pe V.Filat drept „trădător” al AIE. Între aceste partide s-a dezlănţuit o luptă crâncenă pentru funcţiile-cheie, iar PL, condus de M.Ghimpu, devine tot mai pregnant aliatul politic al tandemului M. Lupu-V. Plahotniuc, pentru că liderul real al PD este V.Plahotniuc, care are pârghii de influenţă atât asupra deputaţilor PL, cât şi asupra lui M. Ghimpu. Cel mai nou exemplu al luptei între PLDM şi blocul PDM - PL este conflictul în jurul funcţiei de preşedinte al Curţii de Conturi, care are dreptul de a controla activitatea financiară a tuturor organizaţiilor statale şi nestatale. PLDM a înaintat la această funcţie noul său membru, fostul lider al AMN, S.Urechean. PDM, care controlează Procuratura Generală (Procurorul General – V.Zubco este membrul PD) şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Organizate, cu ajutorul PL, care deţine controlul asupra SIS, au respins categoric această iniţiativă, dar puţin mai târziu Urechean a fost totuşi numit Preşedintele Curţii de Conturi. Putem fi convinşi că aceste conflicte vor deveni tot mai intense şi că V. Filat va fi nevoit să renunţe la multe din intenţiile sale. O bună parte a membrilor PDM consideră PLDM drept un partid proromânesc, influenţa căruia trebuie să fie stopată cu orice preţ. Majoritatea dintre cei din PDM susţin coaliţia cu PLDM numai pentru a nu permite accederea PCRM la putere. În cazul slăbirii poziţiilor PCRM în societate, PDM va rupe imediat alianţa cu PLDM.

            Relaţiile PCRM - PLDM sunt duşmănoase. Comuniştii consideră PLDM drept un partid al „hoţilor”, „oligarhilor”, pe V. Filat îl numesc „contrabandist” ş.a. Deşi comuniştii recunosc la Filat calităţile unui bun administrator, care poate să ţină ferm în mâinile sale pârghiile puterii, speră la discreditarea PLDM în viitor, din cauza politicii sociale nepopulare a Guvernului, care va submina PLDM şi va permite revenirea PCRM la putere. Comuniştii au apreciat negocierile cu PLDM drept încercare de a forma o posibilă coaliţie cu acest partid .

            În condiţiile când alte partide parlamentare vede în PLDM un concurent foarte periculos (sau chiar duşman) creşte importanţa persoanelor care conduc acest partid, autoritatea lor între membrii de rând ai partidului, disciplina internă, organizarea şi ideile pe care partidul le înaintează în faţa alegătorilor. Astăzi PLDM este un partid cu o disciplină internă şi o structură bine organizată (preşedinte, primi-vicepreşedinţi, vicepreşedinţi, Biroul Permanent Central ş.a.). Dar, totodată, chiar de la momentul creării sale, PLDM nu dispunea de o idee-mesaj, care să fie promovată în calitate de concept directiv al partidului (cum, spre exemplu, la PL este integrarea în spaţiul României). Ideile principale ale acestui partid rămân lupta cu PCRM şi orientarea consecventă proeuropeană (deşi în mare parte declarativă). Dar aceste intenţii nu sunt o noutate pentru arena politică a Moldovei. Ele sunt împărtăşite de către toate partidele parlamentare, inclusiv şi PCRM). În al doilea rând, PLDM nu are un plan pentru transpunerea în practică a acestor planuri. Afirmaţiile liderilor PLDM în această direcţie ne vorbesc despre atitudinea foarte simplistă faţă de procesul intrării în Europa (se înţelege doar că Moldova trebuie să obţină liberalizarea regimului de vize cu UE, să devină membru asociat al UE, dar fără a întreprinde măsuri radicale pentru a schimba situaţia internă în ţară).

Persoanele, care reprezintă astăzi conducerea PLDM sunt în mare parte cunoscute în rândurile populaţiei. Între ei se află mulţi foşti funcţionari de stat, unii ocupau funcţiile date încă în anii 1990 (P. Sandulachi, S. Chifa, V. Darie, P. Dubălari). În pofida acestui fapt, toate aceste persoane nu sunt astăzi oameni politici activi, stând în umbra lui Iu. Leancă, M. Godea, A. Tănase (până ultimul timp) şi V. Bodiu, fin al lui V.Filat, care era adjunctul lui Filat încă în Guvernul lui I. Sturza, iar în Guvernul Filat - 1 a fost ministru de stat, astăzi – secretarul de stat al Guvernului. 

Miniştrii PLDM în Guvernul Filat - 2 au câteva calităţi specifice. Principala, pe care noi nominalizăm, este că mulţi din ei sunt membrii ai „echipei lui Sturza”, prim-ministru al Moldovei în martie-decembrie 1999 (V. Filat, Iu. Leancă, V. Negruţă, V. Bumacov). Funcţionarii PLDM, care au devenit miniştrii Guvernului Filat, dispun de experienţă profesională indiscutabilă, în comparaţie, de exemplu, cu colegii lor din PL. Ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Iu.Leancă este cel mai experimentat diplomat al Moldovei, care lucra încă în Ministerul de Externe al RSS Moldoveneşti în perioada sovietică şi ocupa funcţia de viceministru al afacerilor externe la sfârşitul anilor 1990. O considerabilă experienţă în funcţie a acumulat-o ministrul agriculturii, Vasile Bumacov, care a fost viceministru al acestui minister în Guvernul Braghiş (1999-2001) şi Filat - 1. Ministrul justiţiei, Alexandru Tănase (astăzi în proces de demisie în legătură cu alegerea sa în funcţie de judecător al Curţii Constituţionale), deşi nu a activat în structurile de stat, dar s-a manifestat ca un avocat talentat şi conducător pragmatic în funcţia de ministru. Ministrul finanţelor, Veaceslav Negruţă, şi-a desfăşurat activitatea în ministerul pe care îl conduce încă în anii ’1990; a fost consilier principal de stat, al aceluiaşi I.Sturza, în structurile financiare străine la Banca Naţională. Ministrul sănătăţii, Andrei Usatâi, şi-a consolidat  cariera în organele de protecţie a sănătăţii, inclusiv a fost şi viceministru al sănătăţii în 1998-2001. Ministrul învăţământului, Mihai Şleahtiţchi, deşi nu a lucrat în ministerul de profil, dar dispune de o experienţă pedagogică şi administrativă, a fost şef de catedră şi prorector (ULIM). Cel mai slab din miniştrii PLDM este ministrul afacerilor interne, Alexei Roibu. Începându-şi activitatea în calitate de zootehnician, el a fost instructor al comitetului raional de partid, mai târziu a fost recomandat în organele Comitetului Securităţii Statului al RSSM şi a lucrat în organele securităţii statului, ajungând la gradul de colonel. Dar în funcţiile ocupate el nu s-a prezentat drept un conducător cu  iniţiativă, hotărât, rămânând doar un executor pasiv al indicaţiilor şefilor . Această calitate a lui a fost observată şi de V.Voronin, care l-a înaintat pe A.Roibu la funcţia de director al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (2002-2004) cu acordarea gradului de general-maior, dar în scurt timp s-a dezamăgit în acesta, pentru că A.Roibu nu intenţiona să intre în conflict cu diferite grupări politice, a fost lipsit de spirit colaborator şi nu a prezentat calităţi de conducător al departamentului. De aceea, în comparaţie cu alţi miniştri ai PLDM, numirea lui A.Roibu în funcţie de ministru al afacerilor interne este o greşeală evidentă a lui V.Filat, care, după cum se observă, nu dispune astăzi de cadre capabile să ocupe această funcţie în Moldova. După părerea noastră, V.Filat, fiind un conducător realist, va înţelege aceasta greşeală şi o va soluţiona.

Altă calitate specifică a echipei lui Filat este lipsa de individualitate personală şi supunerea indiscutabilă în faţa lui Filat. Nimeni din ei nu dispune, cu excepţia lui A.Tănase, de propria autoritate în rândurile populaţiei.

Această circumstanţă afectează poziţiile PLDM pentru că nu permite crearea unei echipe cu adevărat puternice, care ar asigura conducerea ţării în lipsa liderului său V. Filat,  factor unificator prin caracterul său autoritar. Din păcate, V.Filat nu intenţionează să edifice o echipă de conducători potenţiali, având frică de o concurenţă posibilă, dar înaintează pe prim plan persoane dependente (Iu. Leancă, M. Godea), care nu dispun de propria faţă politică. Acest lucru creează un mediu favorabil slăbirii în perspectivă a poziţiilor PLDM, pentru că electoratul de bază al acestui partid este mai instabil decât cel al PL sau PCRM, nu dispune de principii stabile şi, în mare parte, se bazează pe nişte idei abstracte (democraţie, libertate, orientare spre Occident). PLDM, ca orice partid de guvernământ, a adunat o mulţime de persoane care s-au alăturat la acesta, având nişte scopuri meschine, strict personale. Dar în cazul primelor pierderi politice ale PLDM în faţă oricărui concurent, oamenii aceştea vor deveni o sursă de conflict şi dezbinare în mediul partidului. Astăzi, V. Filat şi oamenii apropiaţi al acestuia, fiind sub influenţa succeselor obţinute, nu conştientizează acest pericol. Prin aceasta se explică excluderea din conducerea partidului şi părăsirea rândurilor PLDM de către V. Nagacevschi şi A. Tănase şi ieşirea cu un scandal politic a fostului lider al fracţiunii PLDM M.Godea. Ieşirea acestor persoane, care au participat activ la construcţia PLDM a creat situaţia, când fracţiunea PLDM nu mai dispunea de un lider evident şi actualul preşedinte al fracţiunii V.Streleţ a devenit un lider foarte discutabil, fiind ales din 9 candidaţi. Anume prin lipsa strategiei de dezvoltare a partidului şi incapacitatea  sau nedorinţa (cel puţin, astăzi) de a analiza situaţia complicată, în care se află astăzi PLDM, poate fi explicată şi înaintarea candidaturii lui V. Bodiu în calitate de candidat al PLDM la funcţia de primar general al capitalei.

V. Bodiu reprezintă tipul de businessman-conducător, care examinează toate problemele în mod strict pragmatic. Dar el are o experienţă redusă de muncă în structurile de stat (cu excepţia funcţiei de vicedirector general al Departamentului de privatizare în 1999 şi ministru de stat în cabinetul Filat-1); dar şi această experienţă are un caracter foarte specific, fiind legată mai mult de distribuirea averii de stat.

V.Bodiu este o persoană absolut necunoscută pentru locuitorii capitalei şi astăzi nu dispune de popularitate. De aceea, poziţiile lui cedează atât lui D. Chirtoacă, cât şi lui I. Dodon. Noi nu credem că înaintând această candidatură, V. Filat nu-şi dădea seama de riscuri, el conducându-se de ideea caracteristică pentru el – la funcţii-cheie să fie promovaţi numai oameni cei mai apropiaţi, dacă este posibil, chiar „familiali”.

Mai mult, se cunoaşte că din cauza influenţei lui V. Plahotniuc asupra lui M. Ghimpu, succesul lui D. Chirtoacă la alegerile locale ar însemna o lovitură gravă asupra poziţiilor lui V.Filat şi întărirea serioasă a poziţiilor PDM în Chişinău (chiar dacă candidatul PDM, V. Buliga, nu va obţine susţinerea considerabilă din partea alegătorilor, ceea ce este cel mai probabil). De aceea, era posibilă chiar varianta împărţirii puterii – cea supremă în stat în mâinile PLDM, iar cea din capitală – în mâinile PCRM.

Dar în continuare situaţia politică a PLDM a început să devină tot mai complicată. Ieşirea din partid a lui A.Tănase, M.Godea, renunţarea benevolă a lui V.Filat de candidatura PLDM la alegerile locale din Chişinău – V.Bodiu, care a avut loc în câteva zile după ieşirea lui M.Godea, a arătat, că PLDM a intrat în prima criza structurală în istoria sa. Acest lucru nu a fost aşteptat de către V.Filat şi el a pierdut orientarea politică, a început să manifeste semne de nervozitate, nesiguranţă, slăbiciune, ceea ce a fost imediat observat de partenerii de coaliţie. Liderul PL M.Ghimpu şi-a permis câteva expresii ironice despre activitatea lui Filat. Liderul PD, preşedintele interimar M.Lupu a „furat” de la Filat ideea creării Consiliului Naţional pentru reformarea sistemului judiciar, l-a creat printr-un decret prezidenţial într-o componenţă, care nu este deloc convenabilă lui Filat. În funcţie de vicepreşedinte al Consiliului, şi conducătorul real al acestei structuri (pentru că M.Lupu, care a devenit preşedinte, poate exercita funcţii mai mult decorativ) V.Plahotniuc a întărit esenţial poziţiile sale în structurile de stat. Încercările oamenilor de încredere a lui Filat (ministru justiţiei O.Efrim) de a pune la îndoială dreptul lui Plahotniuc de a face parte în componenţa acestui Consiliu au fost blocate cu uşurinţă de către Lupu. Filat în această situaţie nu a găsit o soluţie mai bună, decât să oferă câteva interviuri în presă, unde a „protestat” împotriva acestor acţiuni, manifestând prin aceasta incapabilitatea de a stopa acţiunile grupării Lupu-Plahotniuc.

Altă situaţie de criză, în care a intrat Filat ca prim-ministru, a devenit conflictul în jurul legalizării islamului. Sub presiunea credincioşilor şi preoţilor Bisericii Ortodoxe, care dispune de influenţă serioasă în societatea moldovenească, Filat, care nu demult a permis legalizarea cultului islamic, a promis în public, că legalizarea va fi în curând anulată. Această declaraţie a lui Filat a trezit nedumerirea din partea Europei, reprezentanţii căreia au dat de înţeles, că în Moldova trebuie să fie respectată egalitatea în drepturi a tuturor cultelor religioase. În capcană politică a nimerit guvernul V.Filat cu proiectul Legii cu privire la nediscriminare, care prevedea lărgirea esenţială a drepturilor minorităţilor sexuale. Majoritatea absolută a Parlamentului (toate fracţiunile legislativului, înafara PLDM) a respins acest proiect, el a trezit proteste intense şi în societate. Totodată structurile europene insistă asupra aprobării acestui document, ameninţând că în caz contrar se va stopa atât finanţarea externă a Moldovei (care şi astăzi este la un pas de blocare definitivă, din cauza lipsei reformelor aşteptate), cât şi susţinerea politică a Guvernului.

Aceste aspecte ale situaţiei, în care a intrat astăzi PLDM, nu se discută în presa, care simpatizează premierului. Liderii partidului încearcă să evită temele menţionate în discuţie, sau să le comenteze în mod cel mai general, la nivelul ţării. Dar astăzi PLDM se află la răscruce politică. Lipsa strategiei pentru ieşire din criză, schimbarea treptată a atitudinii Occidentului faţă de Guvernul Filat,   slăbiciunea, manifestată de către Filat faţă de Plahotniuc, pierderea persoanelor importante din anturajul liderului PLDM, aprofundarea crizei economice, creşterea inflaţiei, capcane politice, în care a fost prins Filat – fără a găsi o soluţie concretă, nervozitatea şi acţiunile nehotărâte ale actualului prim-ministru, inclusiv cedarea candidaturii partidului în faţa PL arată, că PLDM a intrat în criză, provocată atât din exterior (Occident, Plahotniuc) cât şi din interiorul PLDM şi astăzi nu poate propune societăţii variante de ieşire din acest impas. Deaceea putem concluziona, că astăzi, datorită structurilor locale  PLDM este garantat succesul relativ al partidului la alegerile locale. Dar în cazul, în care PLDM nu va găsi soluţii pentru a stopa criza influenţei sale în societate, după alegerile locale situaţia în partidul de guvernământ va continua să agraveze  – cu toate urmările negative ale acestui proces.

Ruslan ŞEVCENCO, doctor în istorie, conferenţiar